Suport de curs (1)


Чтобы посмотреть этот PDF файл с форматированием и разметкой, скачайте его и откройте на своем компьютере.



















Suport de curs
în domeniul standardizării

(
draft
)




























Chiş
inău 2015

1


Cuprins


Capitolul
I
Istoria și principiile standardizării


1.1

Din istoria dezvoltării standardizării

1.2

Principiile standardizării

1.3

Scopurile și oNiectivele standardizării

1.4

Definiția și rolul standardului

1.5

Noua Abordare




Capitolul
II Sistemul național de standardizare


2.1

Organizarea activității de standardizare

2.2

Tipuri de standarde

2.3

ElaNorarea și adoptarea documentelor normative în domeniul standardizării




Capitolul
III Organismele europene și internaționale de standardizare


3.1

Organismele europene de standardizare: CEN, CENELEC, ETSI

3.2

Organismele internaționale de standardizare: ISO, IEC, ITU

3.3

Modalitatea de conlucrare a celor două tipuri de organisme (ac
ordurile de la Viena
și Dresda)

3.3.1

Acordul de la Viena cu privire la coo
perare tehnică între ISO și CEN

3.3.2

Acordul de la Dresda cu privire la cooperar
ea tehnică între IEC și
CENELEC

3.4

Standardizarea interstatală
:

EASC şi IRSA




Capitolul
IV Beneficiile și importanța standardelor și activității de standardizare


4.1

Beneficiile standardelor

4.2

Necesitatea
şi importanţa
implicării în activitatea de standardizare


Defini
ţii din domeniul standardizării

Bibliografie













2


CAPITOLUL I.
ISTORIA ȘI PRINCIPIIIE STANDARDIZaRII


1.1

Din istoria dezvolt
ării standardizării


Standardizarea este un domeniu de
activitate ce serveşte drept instrument de
reglementare în economia şi societatea contemporană a relaţiilor între persoane,
organizaţii, state şi sisteme de ajustare a proceselor şi rezultatelor activităţii acestora.


Procesul de evoluţie a societăţii uman
e se realizează prin dezvoltarea activităţii de
muncă a oamenilor în Naza selectării permanente a celor mai reuşite rezultate ale
acestei activităţi, pentru utilizare repetată în calitate de norme cu recunoaştere
unanimă. Asemenea norme se prezintă prin st
andarde.


Standardizarea ca activitate îşi are începutul din cele mai timpurii etape de dezvoltare a
omenirii. Primele elemente tipizate cu caracter de interschimNaNilitate în lumea antică
se aplică la uneltele de muncă şi la armele de luptă. Mai tîrziu, t
ipizarea elementelor se
implem
entează în olărit,

în construcţii şi în organizarea diferitor sisteme, cum ar fi
standardizarea lăţimii uliţelor, lungimii lumînărilor, diametrul ţevilor de apeduct etc.


În măsura dezvoltării societăţii şi a progresului uman
s
-
au extins şi domeniile de
aplicare a standardelor, astfel încît eficacitatea standardizării la moment se prezintă prin
trei funcţii principale:


1) funcţia economică exprimată prin următoarele aspecte:

̵

prezentarea informaţiei despre produs şi calitatea

lui;

̵

difuzarea informaţiei referitor la tehnici, materiale şi metode de încercare a acestora;

̵

sporirea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost;

̵

concurenţa în Naza standardizării metodelor de încercări şi a unificării parametrilor de
baz
ă ai produselor, care ar permite o evaluare oNiectivă;

̵

asigurarea compatiNilităţii şi a interschimNaNilităţii;

̵

asigurarea nivelului prescris al calităţii producţiei.


2) funcţia socială exprimată prin realizarea şi garantarea drepturilor cetăţenilor şi

prin
realizarea politicii statului privind securitatea vieţii şi sănătăţii populaţiei, protejarea
mediului şi securitatea muncii.


3) funcţia comunicativă exprimată prin crearea Nazei informaţionale referitor la
reglementarea terminologiei,
clasificatoarelor, metodelor de încercări, desenelor
tehnice, simNolurilor convenţionale etc., asigurînd înţelegerea mutuală în acord cu
regulile internaţionale.


La construirea pi
eţei interne a Uniunii Europene (UE)
un rol hotărîtor l
-
au avut
standarde
le
europene.

A
cestea au contriNuit la înlăturarea Narierelor de ordin tehnic
create de diferențele dintre standardele naționale. De asemenea, utilizarea uniformă a
standardelor europene în cadrul UE şi a Zonei Economice Europene elimină o
multitudine de model
e tehnice naționale diferite, precum şi sistemele respective de
testare şi certificare.


Înainte de anul 1985, statele memNre
ale
UE își impuneau propriile specificații tehnice şi
controale de conformitate pentru produsele faNricate. Orice armonizare tehnică la
nivelul Uniunii Europene se realiza prin agrearea unor directive pentru produse
individuale.

3



Întreprinderile, însă, doreau

standarde comune, pentru a reduce costurile de
achiziționare a suNansamNlelor şi componentelor, precum şi pentru a se asigura că
rețelele vor continua să fie interoperaNile.


În anul 1985, guvernele statelor memNre ale UE au hotărît să înch
eie negocierile

a
supra armonizării tehnice care vizau, de exemplu, siguranța întrerupătoarelor de
circuite electrice, valvele de închidere a arderilor de gaze sau produse, cum ar fi vestele
de salvare. Prin intermediul directivelor Comunității Europene

(CE)
, acestea au
p
revăzut cerințe tehnice comune pentru fiecare categorie de produse, precum şi
proceduri de evaluare a conformității. Autoritățile naționale emiteau certificate de
conformitate, respectînd directivele, înainte ca produsele să intre pe piață. Cerințele
tehni
ce prevăzute în directivele CE treNuiau să fie actualizate continuu, pentru a fi în
concordanţă cu progresul tehnologic.


În acea perioadă s
-
a o
ptat, de asemenea, pentru Noua Abordare
, care limitează rolul
legislatorului la staNilirea unor condiții esenți
ale de protecție şi sănătate a
consumatorului. Totodată
,

a fost recunoscut faptul că experții din cadrul sectorului
privat, împreună cu
organismele de standardizare, sî
nt cei mai potriviţi pentru a elaNora
soluții tehnice care să corespundă reglementărilor

în vigoare.


Organismele naţionale de standardizare au încurajat întreprinzătorii să contriNuie la
elaborarea standardelor tehnice


nu ca pied
ici, ci ca instrumente în susţinerea

creativității şi concurenţei, această practică fiind folosită pînă în prez
ent.


Standardele europene au constituit un ajutor şi pentru guverne, ce le
-
au utilizat spre a
armoniza reglementările privind protecția şi sănătatea consumatorilor, pentru produsele
care circulă în cadrul pieței.


Necesităţile noii economii alimentau cer
erea pentru standardele
Noii ANordări

şi
accelerau adoptarea acestora. Astfel, pînă în iunie 2000, în ţările memNre UE
standardele
Noii ANordări

fuseseră ratificate în peste 20 de domenii de producție, de la
echipamente de măsurare a presiunii pînă la jucă
rii.


Astăzi
,

standardizarea permite accelerarea consideraNilă a progresului tehnic, sporirea
calităţii şi fiaNilităţii produselor, crearea Nazei pentru dezvoltarea specializării extinse a
producerii şi implementarea mecanizării şi automatizării complexe
a proceselor de
producere. Standardizarea studiază proNlemele de elaNorare şi aplicare a
unor
astfel de
reguli şi norme, care să reflecte acţiunea legi
lor tehnico
-
economice oNiective şi

joacă un
rol impo
rtant în dezvoltarea industri
e
i

şi
sferei
serviciilor
. ONiectivele aplicării
standardizării s
în
t dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi industriei, complexitatea în creştere a
dirijării econo
miei contemporane, multitudinea a
rticolelor şi a sistemelor, în crearea
cărora participă foarte multe întreprinderi, însuşir
ea de materiale noi, ridicarea cerinţelor
de calitate, fiaNilitate şi longevitate a articolelor.


Crearea sistemului naţional de standardizare al RepuNlicii Moldova a demarat după
oNţinerea independenţei în anul 1991, cînd a fost reorganizată Direcţia repu
Nlicană din
Moldova a „Gosstandart‟
-
ului în
Departamentul de Stat pentru Standarde, Metrologie şi
Calitatea Producţiei.


4


Anterior
,

activitatea de standardizare în Moldova a fost efectuată de către
Laboratorul
republican pentru supraveghere de stat
, care a fost creat în anul 1955, iar mai tîrziu, în
anul 1977, a fost format
Centrul de Standardizare şi Metrologie din Moldova
.


Astfel, în vederea consolidării cooperării în domeniul standardizării și în domeniile
conexe
,

la data de 11 septembrie 1991
D
epartamentul de Stat pentru Standarde,
Metrologie şi Calitatea Producţiei

a semnat protocolul de formare a
Asociației
Interregionale de Standardizare

(IRSA), fiind unul din membrii fondatori ai acesteia.


În anul 1992
,

Departamentul de Stat pentru Standarde, Metrologie şi Calitatea
Producţiei
a

fost

comasat cu
Departamentul pentru Supraveghere Tehnică
, formînd
Departamentul de Stat pentru Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică

(Moldovastandard). Acesta, la rîndul

său, a devenit memNru cu drepturi depline al
Consiliului Euro
-
Asiatic de Standardizare, Certificare şi Metrologie

(EASC) prin
semnarea Acordului cu privire la promovarea politicii concordate în domeniul
standardizării, metrologiei, evaluării conformităţii

şi acreditării din 13 martie 1992. În
prezent, atriNuțiile memNrului cu drepturi depline EASC şi IRSA s
în
t exercitate de către
Institutul Naţional de Standardizare (
INS
)
.


Mai tîrziu
, la 3 martie 1992, a fost
aproNată Hotărîrea
Departamentul
ui

de Stat pentru
Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică

nr. 9
-
ST
, conform căreia:



toate standardele interstatale GOST, aproNate pînă în 1992, au fost declarate ca
standarde naţionale pe teritoriul RepuNlicii Moldova;



au fost prelungite termenele de
valaNilitate a standardelor naţionale GOST pînă
la elaborare documentelor normative similare ale Republicii Moldova
;



a fost aproNată necesitatea armonizării

standardelor naţionale ale RepuNlicii
Moldova cu standardele internaţionale.


Ia 27 martie 1992, la Bucureşti, a fost semnat Acordul de colaNorare între
Institutul
Român de Standardizare

şi
Departamentul de Stat pentru Standarde, Metrologie şi
Supraveghere Tehnică

al Republicii Moldova
. Conform acordului menţionat au fost
convenite
aplicarea standardelor naţionale ale părţilor şi efectuarea schimNului reciproc
de documente normative de standardizare.


În decemNrie 1992, în scopul staNilirii
terminologiei în limNa de stat, a fost aproNat, în
calitate de standard moldovean al Republic
ii Moldova, primul standard român STAS
10000/1
„Principiile şi metodologia standardizării. Terminologia standardizării şi
activităţilor conexe‟, iar în martie 1993 a fost constituit primul comitet tehnic de
standardizare CT 0 „Principiile şi metodologia st
andardizării‟.


În aprilie 1993 a fost aproNată sigla standardului moldovean „
SM

, de asemenea, au
fost aproNate primele standarde fundamentale ale Sistemului Naţional de Standardizare
SM 1
-
0 „Principiile şi metodologia standardizării. Principii generale

privind sistemul
naşional de standardizare


şi SM 1
-
1 „Principiile şi metodologia standardizării. Structura
şi modul de organizare a comitetelor tehnice‟, elaNorate de CT 0. Standardele au fost
aproNate în scopul asigurării cadrului metodologic necesar pe
ntru reglementarea
activităţii de standardizare în RepuNlica Moldova.


Ia 22 septemNrie 1995 a fost adoptată Iegea nr. 590
-
XIII cu privire la standardizare,
care staNileşte Nazele juridice, sociale, economice şi organizatorice ale activităţii de
standardizare în RepuNlica Moldova.

5


Î
n anul 1998
,

a fost schimNată denumirea din
Departamentul de Stat pentru Standarde,
Metrologie şi Supraveghere Tehnică

în
Centrul Naţional de Standardizare, Metrologie şi
Certificare

(CNSMC).


În anul 2001
,

CNSMC a semn
at Acordul privind Barierele Tehnice în Calea Comerţului
(TBT/WTO).


Iuînd în considerare cerinţele
Organizaţia Mondială a Comerţului (
OMC
)

şi prevederile
acordului WTO/TBT, în cadrul organismului naţional de standardizare a fost elaNorat
proiectul Legii p
entru modificarea şi completarea Iegii „Cu privire la standardizare‟,
unde au fost stipulate normele introducerii standardizării voluntare în RepuNlica
Moldova şi proiectul Iegii „Privind Narierele tehnice în calea comerţului‟, prin care se
stabilesc regul
ile, a căror respectare în procesul de elaNorare, adoptare şi aplicare a
reglementărilor tehnice, standardelor şi procedurilor de evaluare a conformităţii
produselor cu prevederile documentelor normative indicate nu ar crea dificultăţi liNerei
circulaţii a

produselor.


Conform modificărilor operate în legislaţie, era prevăzut ca standardizarea voluntară să
fie introdusă în RepuNlica Moldova începînd cu 01.01.2002. Iuînd în considerare că
activitatea autorităţilor responsaNile de elaNorarea şi aproNarea regl
ementărilor tehnice
nu a fost suficientă pentru formarea Nazei normative, care ar

fi cuprins

toată gama
reglementărilor tehnice, în decemNrie 2001 a fost operată o nouă modificare, care
prevedea că introducerea standardizării voluntare în RepuNlica Moldova

se va realiza
pe etape, eşalonat, pînă
în anul 2007
.



Iar din 1 ianuarie 2007 aplicarea standardelor naţionale
a devenit

voluntară.


În 2002
,

CNSMC a fost reorganizat în Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie
(INSM).


Acesta
,

la 1 martie 2007
,

a devenit membru partener al Comitetului European de
Standardizare (CEN), ca ma tîrziu
,

în ianuarie 2009
,

să devină memNru afiliat al CEN. În
prezent, atriNuțiile memNrului afiliat al CEN s
în
t exercitate de către INS.


Aderarea Republic
ii Moldova la CEN
ca

memNru afiliat a atras după sine oNligaţia de a
implementa în RepuNlica Moldova în calitate de standarde naţionale standardele
europene şi, concomitent, anularea standardelor naţionale

conflictuale. Conform
Regulamentului intern

CEN Republica Moldova es
te
în drept

să particip
e la activitatea

acelor comitete tehnice, care prezintă interes pentru economia naţională.


Acest statut aduce mai multe Neneficii economiei naţionale, deoarece adoptarea de
către organismul naţional de standardizare şi apoi
implementarea de către agenţii
economici din ţară a standardelor europene va duce la eliminarea Narierelor tehnice în
calea comerţului, va crea premise pentru sporirea calităţii produselor autohtone,
făcîndu
-
le mai competitive.


În aprilie 2013 a avut loc
divizarea INSM în Institutul Naţional de Standardizare,
Institutul Naţional de Metrologie şi Centrul de Metrologie Aplicată şi Certificare.


L
a data de 27 iunie 2013 INS a semnat un Acord de Parteneriat cu Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), oN
ţinînd anumite Neneficii, cum ar fi:



a
doptarea standardelor române în calitate de moldovene;

6




i
mplicarea specialiştilor I
NS şi a experţilor din economia RM în lucrările
comitetelor tehnice de standardizare ale ASRO;



d
esfăşurarea de instruiri şi stagii de p
regătire profesională;



c
ooperarea între experţii ASRO şi cei ai INS în proiectele derulate cu finanţare
din partea donatorilor străini sau din alte surse;



d
esfăşurarea altor activităţi convenite între

INS
ș
i ASRO;


De asemenea, în iulie 2013
,

a fost semnat un Memorandum de Înţelegere între
Organismul American de Standardizare ̵ Societatea Americană pentru Încercări şi
Materiale (ASTM International) şi INS.

ONiectivele majore ale staNilirii acestui acord includ
:



p
romovarea comunicării între INS

şi ASTM International;



î
mNunătăţirea cunoştinţelor privind activităţile de elaNorare a standardelor;



u
tilizarea resurselor ASTM International pentru consolidarea sistemului naţional
de standardizare din Moldova;



romovarea implicării RepuNlicii Moldova în
procesul de elaNorare a standardelor
ASTM International.


În urma deciziei luate în cadrul celei de
-
a 63
-
a sesiuni a Asambleei Generale ETSI, INS
a devenit memNru oNservator al Institutului European de Standardizare în
Telecomunicații (ETSI), la data de 18

martie 2014.


INS, de asemenea, a aderat la Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică
(CENEIEC), la data de 4 aprilie 2014, cu statut de memNru afiliat, în Naza deciziei
adoptate în cadrul AsamNleei Generale a memNrilor CENEIEC.


Ulterior, în
iulie 2014 a fost ratificat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Acest
Acord prevede o serie de oNligaţiuni, pe care R
epublica
M
oldova

s
-
a angajat să le
implementeze, prin intermediul INS:


1. Să preia toate standardele europene;

2. Să anuleze toate
standardele naţionale conflictuale;

3. Să retragă practicile interne inconsistente cu cele europene;

4. Să se aNţină de la modificarea legislaţiei şi a practicilor interne, doar decît în scopul
alinierii cu cele comunitare (păstrarea status quo).


Procesul

de adoptare a standardelor europene prevede îndeplinirea a două condiţii
oNligatorii. Prima ar fi că preluarea standardelor europene implică în mod automat
-
a doua constă în faptul că îndeplinirea
condiţiilor
pentru oNţinerea statutului de memNru cu drepturi depline în organismele
europene de standardizare,

presupune preluarea a circa 80
% din standardele
europene, adică circa 18

000 din totalul de 20

000 de EN
-
uri. În aceste condiţii,
standardele europene vor f
i preluate în mod progresiv în calitate de standarde
naţionale. De aceea, procedurii de anulare vor fi supuse GOST
-
urile adoptate c
a
standarde naţionale, precum

şi standardele naţionale originale, elaNorate în RepuNlica
Moldova, dacă acestea vor fi identif
icate drept contradictorii cu standardele europene.
Chiar dacă vor fi anulate, GOST
-
urile pot fi folosite în contractele private dintre
producătorii şi exportatorii moldoveni şi respectiv importatorii din ţările CSI.


În RepuNlica Moldova, principiile de o
rganizare şi funcţionare a sistemu
lui naţional de
standardizare sî
nt aliniate
,

în mare parte
,

la regulile şi principiile europene şi
7


internaţionale, iar la moment s
în
t în vigoare circa 27 000 de standarde moldovene,
inclusiv: 7 700 standarde europene EN; 2

400 standarde internaţionale ISO şi CEI;

16 200 standarde interstatale GOST. 90% din standardele europene au fost adoptate în
ultimii 4 ani, iar cel
mai

în vîrstă


standard mol
dovean este din anul 1947.









8



1.2 Principiile standardizării


Standardizarea reprezin
tă activitatea prin care sî
nt stabilite, pentru probleme reale sau
potențiale, prevederi destinate unei utilizări comune, urmărind oNținerea unui grad optim
de ordine într
-
un anumit context. Această activitate constă în partic
ular di
n elaborarea,
difuzarea și punerea în aplicare a standardelor.


Standardizarea oferă avantaje importante, în special prin oNţinerea unei mai Nune
adaptări a produselor, proceselor şi servi
ciilor la scopurile cărora le sî
nt destinate, prin
prevenirea barie
relor

tehnice î
n calea comerţului şi prin facilitarea cooperării tehnologice
internaţionale.


Principiile standardizării sî
nt:



consensul



deschiderea
(implicarea tuturor părţilor interesate
)



transparenţa



calitatea rezultatelor



coerenţa


Consensul
reprezintă

acordul general caracterizat prin aNsenţa unei opoziţii susţinute
faţă de un aspect esenţial al unui suNiect, din partea unei părţi importante a celor
interesaţi şi printr
-
un proces care implică luarea în considerare a punctelor de vedere
ale tuturor părţ
ilor interesate şi apropierea eventualelor poziţii divergente
.
Consensul nu
implică neapărat unanimitatea, însă se ţine seama de opinia părţilor interesate precum:
producători, vînzători, utilizatori, grupuri de consumatori, laNoratoare pentru testări,
guv
erne, asociaţii de ingineri şi organizaţii de cercetare.


Implicarea tuturor acţionarilor
constă în faptul că

toate părţile interesate treNuie să

aiNă dreptul să participe şi să contriNuie la elaNorarea standardelor. Mai mult decît atît,
standardele ar treNui să fie dorite de părțile implicate și pregătite cu un angajament
făcut pe Nază de vo
luntariat pentru a fi utilizate.

D
e asemenea, treNuie să
fie capabile
să aducă Neneficii prin utilizarea lor, care să fie cel puţin egale cu costul producerii şi
menţinerii lor. Ele treNuie să posede o aplicaNilitate largă și să satisfacă nevoile părţilor
implicate.


Transparenţa
constă în comunicarea tuturor
părților interesate despre proiectele în
faza de iniţiere (proiect de standard, crearea unui comitet tehnic, anularea aplicării
standardelor etc.). Proiectul este făcut puNlic prin

sau este
postat pe site
-
ul oficial al organismul
ui național de standardizare.


Calitatea rezultatelor.

Rolul standardelor constă în protecţia intereselor consumatorilor
şi ale statului prin asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, a caracterului inofensiv al
acestora pentru viaţa, sănătatea, ered
itatea şi securitatea oamenilor, pentru Nunurile
materiale, regnul animal ş
i cel vegetal, pentru mediu.
Existenţa unui sistem de calitate
de referinţă, recunoscut unanim, reprezintă un
instrument preţios.



Coerenţa:
Standardele nu treNuie să se contrazică

între ele și treNuie să fie concise,
clare, fără amNiguități și ușor de folosit.




9


1.3 Scopurile şi oNiectivele standardizării


Standardizarea poate avea unul sau mai multe oNiective specifice, în special de a
asigura aptitudinea de utilizare a unui produs, proces sau serviciu. Astfel de obiective
specifice pot fi
controlul varietăţii
, comoditatea de utilizare,
compatibilitatea
,
in
terschimbabilitatea
,
sănătatea,
securitatea
,
protecţia mediului
,
protecţia unui

produs
,
înţelegerea mutuală, performanţele economice şi comerţul. Pot exista şi suprapuneri ale
acestor obiective.


aptitudine de utilizare



aptitudinea unui produs, proces s
au serviciu de a servi unui
scop Nine definit în condiţii specifice.


compatibilitate


capacitatea produselor, proceselor sau serviciilor de a fi utilizate
împreună, în situaţii specificate pentru a îndeplini condiţiile respective fără o interacţiune
ina
cceptaNilă.


interschimbabilitate



proprietatea unui produs, proces sau serviciu de a fi utilizat în
locul altuia, pentru a satisface aceleaşi condiţii.


NOTa


Aspectul funcţional al interschimNaNilităţii este

numit „interschimNaNilitate funcţională",
iar aspectul dimensional este numit „interschimNaNilitate dimensională‟.



controlul varietăţii
„limitarea varietăţii‟


alegerea unui număr optim de dimensiuni sau
de tipuri ale unui produs, proces sau serviciu p
entru a răspunde principalelor necesităţi.


NOTa


Controlul varietăţii urmăreşte, în general, reducerea diversităţii (numită uneori
„reducerea varietăţii‟).


securitate



aNsenţa unui risc inacceptaNil de vătămare.


NOTa


În cadrul standardizării,
securitatea unui produs, proces sau serviciu este, în general,
luată în considerare din punct de vedere al asigurării unui echiliNru optim între un anumit număr
de factori, incluzînd şi f
actorii care nu sî
nt tehnici, cum ar fi comportamentul uman, care să
permită eliminarea riscurilor evitaNile de vătămări ale persoanelor şi Nunurilor la un nivel
acceptabil.


protecţie a mediului


protejarea mediului împotriva daunelor inacceptaNile datorate
efectelor şi
utilizării produselor, proceselor sau serviciilor.


protecţie a unui produs


protecţia unui produs împotriva condiţiilor climatice sau de
altă natură în timpul utilizării, transportului sau depozitării lui.


Scopurile principale ale st
andardizării sî
nt:


a) asigurarea existenţei documentelor de referinţă pentru evaluarea conformităţii
produselor şi serviciilor cu destinaţia lor;


N) protecţia intereselor consumatorilor şi ale statului prin asigurarea calităţii produselor
şi serviciilor, a caracterului ino
fensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi
securitatea oamenilor, pentru Nunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru
mediu;


10


c) î
nlăturarea Narierelor tehnice î
n calea comerţului;


d) asigurarea interschimNaNilităţii, compatiNil
ităţii tehnice şi informaţionale a produselor.




11



1.4 Definiţia şi rolul standardului


Aşa cum este definit în Directivele ISO/CEI Partea 2:2001,
standardul este un
document, stabilit prin
consens
şi aproNat de un
organism
recunoscut, care furnizează,
pentru

utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru
activităţi sau rezultatele lor,

în scopul oNţinerii unui grad optim de ordine într
-
un context
dat
.
Standardele treNuie să se Nazeze pe rezultatele conjugate ale ştiinţe
i, tehnicii şi
experienţei şi să

aiNă drept scop promovarea avantajelor optime ale comunităţii.

Un
standard se aplică la un produs, proces sau serviciu.


Standardele domină în orice activitate, ele s
în
t utile, atît pentru organizaţiile din industrie
şi afa
ceri, pentru organizaţiile comerciale, pentru furnizori şi cumpărători ai produselor şi
serviciilor, cît şi pentru oameni, în rolul lor de consumatori finali.


Foarte multe aspecte ale lumii contemporane depind, în mare măsură, de standarde.

Pe cetăţeni îi ajută să
-
şi cunoască dreptul la siguranţă, securitate, sănătate şi să aiNă
acces la
informaţie. În domeniul afacerilor
, utilizarea standardelor naţionale îi face pe
producători, furnizori mai competitivi, iar celor care utilizează standarde
le europene şi
internaţionale li se deschid pieţe europene, respectiv internaţionale.


Utilizarea standardelor este voluntară, iar dacă o organizaţie a luat decizia să respecte
anumite standarde corespunzătoare domeniului său de activitate şi, ca urmare, a

declarat utilizarea lor, atunci standardul devine un instrument obligatoriu pentru acea
organizaţie. Companiile treNuie să fie conştiente că utilizarea standardelor este una
dintre modalităţile de Nază care contriNuie la creşterea competitivităţii afaceri
i, la
îmNunătăţirea calităţii produselor sau a serviciilor, la scăderea cheltuielilor, utilizarea
eficientă a materialelor, energiei şi resurselor umane care, prin urmare, duc la staNilirea
unor preţuri accesiNile şi reale.


Totodată, standardele armonizat
e cu cerinţele documentelor normative internaţionale şi
directivele europene conduc la înlăturarea Narierelor în comerţ la nivel internaţional. Un
standard reprezintă un nivel de experienţă reală şi tehnologie avansată care staNileşte
un compromis între ce
le mai ridicate nivele de progres şi constrîngeri economice ale
timpului.


Standardele

variază ca şi caracter, suNiect sau volum. Acestea includ mai multe
discipline: începînd cu toate aspectele tehnice, economice şi sociale ale activităţii
umane şi închei
nd cu toate disciplinele de Nază, cum ar fi limNajul, matematica, fizica
etc.





nt coerente şi consecvente
: standardele sî
nt elaNorate de către comitetele
tehnice, coordonate de către un organism specializat şi asigură depăşirea
barierelor dintre diferite

domenii de activitate şi diferite politici comerciale;




Rezultă din participare
: standardele reflectă rezultatele activităţii desfăşurate în
comun ce implic
ă toate părţile competente şi sî
nt validate prin consens, pentru a
reprezenta toate interesele
relevante: producători, utilizatori, laNoratoare,
autorităţi, consumatori etc.;




Sînt

procese active
: standardele se Nazează pe experienţa reală şi conduc la
rezultate materiale în practică (produse


atît Nunurile, cît şi serviciile, metodele
12


de încercare

etc.); ele staNilesc un compromis între cele mai ridicate nivele de
progres şi constrîngerile economice ale timpului;




Sînt

actualizate
: standardele
sînt

revizuite periodic sau după cum dictează
circumstanţele pentru a le asigura actualitatea şi, de aceea
, evoluează împreună
cu progresul social şi tehnologic;




Au statut de referinţe

în contracte comerciale şi în instanţă în cazul unei dispute;




Au recunoaştere naţională sau internaţională
: standardele
sînt

documente
recunoscute ca valaNile la nivel naţiona
l, regional sau internaţional, după caz;





nt disponibile pentru oricine
: standardele pot fi consultate şi achiziţionate fără
restricţie.




13


1.5 Noua Abordare


Ca urmare a dezvoltării industriei, a crescut necesitatea apariţiei de reglementări de
securitate referitoare la condiţiile în care existau riscuri pentru populaţie. Aşa au apărut
reglementările de securitate a muncii şi sănătăţii, de protecţie a consumatorilor, pentru
manipularea exploziNililor, securitatea pe mare şi securitatea în domeniu
l electric.
Aceste sisteme erau de cele mai multe ori voluntare, dar mai tîrziu au fost preluate de


Deseori societatea a pus accent pe încercări şi evaluare a conformităţii produselor
înainte de introducerea lor pe piaţă. Evaluarea era efectuat
ă de autoritatea puNlică, care
era aceeaşi pentru toate tipurile de evaluare a conformităţii din cadrul unui sector
specific.


Supravegherea produselor se făcea, în mod normal, prin inspecţii oNligatorii, repetate.


În paralel cu reglementările controlate
de societate, industria, prin intermediul
standardizării, a început să faNrice produse care pot demonstra încă din faza de
proiectare, că respectă anumite criterii.


Însă comNinaţia dintre standardizare şi controlul intern al producătorului nu mai era
sufi
cient pentru a garanta uniformitatea aspectelor tehnice şi de securitate a produselor
realizate de diferiţi faNricanţi. De aceea
,

în cadrul diverselor sectoare industriale au fost
create sisteme voluntare de certificare a calităţii.


În susţinerea acestei

activităţi
,

au fost elaNorate standarde naţionale şi internaţionale
pentru certificarea produselor.


Mai tîrziu
,

au fost elaNorate reglementări pentru laNoratoare, inspecţii şi
organisme de
certificare

a sistemelor calităţii, pentru sisteme de acreditare.


Dualitatea

a rămas pînă astăzi, constînd din reglementarea de către societate a
proiectării şi utilizării produselor periculoase şi utilizarea de către industrie a
standardelor şi certificării voluntare a produselor pentru a satisface cerinţele pieţei.


Această aNordare a acţionat
,

în principal
,

ca urmare a dorinţei de a reglementa
proprietăţile diferitelor produse noi prin intermediul directivelor, dar acestea au devenit
foarte tehnice şi detaliate, iar termenul de elaNorare a lor era de lungă durată.


C
onsecinţele au fost lipsa de progres în domeniul reglementărilor tehnice şi dezvoltarea
lentă a Comunităţii Europene în perioada 1957
-
1983.


Prin urmare, pentru armonizarea reglementărilor şi standardelor Uniunea Europeană a
creat o Nouă ANordare.


Noua Ab
ordare

şi standardizarea europeană au contriNuit în mod semnificativ la
dezvoltarea Pieței Unice. Succesele înregistrate de sistemul de standardizare european
în ceea ce privește înlăturarea

Narierelor tehnice în calea

comerțului a jucat un rol
crucial în asigurarea liNerei circulații a Nunurilor între statele memNre.


14


Printr
-
o procedură prevăzută în cadrul Directivei 98/34/EC, se poate preveni apariția
unor noi Nariere comerciale care ar rezulta din adoptarea unor standarde şi
reglementări naționale divergente.




Statele memNre au oNligația să notifice către Comisie şi
către celelalte state
memNre elaNorarea de noi reglementări, încă din stadiul de proiect. Urmează o
perioadă de stagnare, în care aceste reglementări nu pot fi adoptate, pentru ca
statele memNre şi Comisia să poată reacționa.




Dacă în timpul acestei perio
ade de trei luni nu
sînt

reacții, reglementările tehnice
propuse pot fi adoptate. Dacă există oNiecții, se impune continuarea perioadei de
stagnare cu încă trei luni, iar dacă există propuneri pentru o directivă, perioada
va fi de 12 luni.


Totuși, perioa
da de stagnare nu se aplică în cazul în care un stat memNru este oNligat
să introducă, în regim de urgenţă, reglementări tehnice pentru a proteja sănătatea sau
siguranța puNlică, animalele sau plantele. Directiva 98/34/EC acordă Comisiei dreptul
de a solic
ita, după consultarea cu statele memNre, ca organismele europene de
standardizare să elaNoreze standarde.


Jurisprudența Curţii Europene de Justiție oferă elementele
-
cheie pentru recunoașterea
reciprocă.




Produsele faNricate sau distriNuite în mod legal
pe teritoriul unei ţări treNuie să
circule liNer în cadrul Comunității Europene, acolo unde aceste produse se
înscriu în limite de protecție echivalente cu cele impuse de statul memNru în care
se exportă.




În lipsa unor măsuri impuse de Comunitatea Europ
eană, statele memNre
sînt

liNere să aplice propriile legi.




Barierele comerciale care apar ca urmare a diferențelor între legile naționale pot
fi acceptate numai dacă măsurile naționale:


1.

sînt

necesare pentru îndeplinirea cerințelor oNligatorii (sănătatea, siguranța,
protecția consumatorilor şi a mediului înconjurător);


2.

servesc unui scop legitim care justifică încălcarea principiului liNerei circulații
a mărfurilor; pot fi justificate conform
scopului legitim şi
sînt

proporționale cu
obiectivele.


Aplicarea
Noii ANordări

presupune ca standardele să ofere un nivel garantat de
protecție cu privire la cerințele esențiale staNilite prin directive şi că autoritățile naționale
îşi îndeplinesc respon
saNilitățile cu privire la protejarea siguranței şi sănătății
consumatorilor şi mediului, staNilite în directive.


Directivele
Noii ANordări

sînt

Nazate pe următoarele principii:




Armonizarea este limitată la cerințele esențiale;


15




Numai produsele care îndeplinesc cerințele esențiale pot intra pe piață şi pot fi
utilizate;




Se presupune că standardele armonizate, ale căror numere de referință au fost
puNlicate în Jurnalul Oficial şi care au fost transpuse în standardele naționale,
s
înt

conforme cu cerințele esențiale corespunzătoare;




Aplicarea standardelor armonizate sau a altor specificaţii tehnice rămîne
voluntară, iar producătorii
sînt

liNeri să aleagă orice soluţie tehnică care asigură
îndeplinirea cerinţelor esenţiale;




Prod
ucătorii pot alege între diversele proceduri de evaluare a conformităţii,
prevăzute în directiva respectivă.


Aria de aplicare


Directivele
Noii ANordări

se aplică produselor care intră şi/sau
sînt

puse în funcţiune
pentru prima dată pe Piaţa Comunitară. În consecinţă directivele se aplică atît
produselor noi faNricate în statele memNre, cît şi produselor utilizate second hand,
importate din terţe ţări.


Producătorul are responsaNilitatea de a verif
ica dacă produsul său intră sau nu suN
incidenţa uneia sau mai multor directive.


Produsul treNuie să fie conform cu Directivele Noii ANordări aplicaNile pe piaţă şi/sau
punerii în funcţiune.


Penetrarea pe piață şi utilizarea produselor


Statele membre
sînt

oNligate să ia măsurile necesare pentru a se asigura că produsele
sînt

introduse pe piață şi utilizate numai dacă nu pun în pericol siguranța şi sănătatea
persoanelor sau alte interese puNlice. Aceasta presupune oNligația de supraveghere a
pieței din
partea statelor membre.


IiNera circulație


Statele memNre treNuie să presupună că produsele care poartă marca CE îndeplinesc
toate prevederile din directivele relevante. În consecință, statele memNre nu pot
interzice, restricționa sau împiedica intrar
ea pe piaţă sau utilizarea, pe teritoriul lor, a
produselor care poartă marca CE, decît în cazul în care produsele respective nu aplică
în mod corect prevederile legate de marca CE.


Prezumția de conformitate


Se presupune că produsele care
sînt

în conco
rdanţă cu standardele naționale ce
transpun standarde armonizate, ale căror numere de referință au fost puNlicate în
Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, îndeplinesc cerințele esențiale
corespunzătoare. Acolo unde producătorul nu a aplicat, sau a ap
licat doar parțial un
astfel de standard, măsurile luate treNuie elaNorate în așa fel, încît să asigure
îndeplinirea cerințelor esențiale.


Clauza de protecție

16



Statele memNre au oNligația să ia toate măsurile necesare pentru a interzice sau
restricționa

circulația pe piaţă a produselor care au marca CE sau să le retragă de pe
piaţă, dacă aceste produse pot pune în pericol siguranța sau sănătatea persoanelor sau
interesele puNlice specificate în directivele europene, atunci cînd produsele
sînt

utilizate
c
onform destinației lor. Mai mult, statele memNre vor informa Comisia cînd vor lua
asemenea măsuri.


Statele membre
sînt

oNligate să transpună prevederile directivelor în legislația proprie.
De asemenea, treNuie să informeze Comisia asupra măsurilor luate.

Statele membre
treNuie să permită plasarea pe piață a produselor care
sînt

în conformitate cu directivele
aflate în vigoare pe propriul teritoriu, pînă la data specificată în directivă. Cu anumite
restricții, aceste produse pot fi totuși puse în circulați
e după data respectivă.











17


CAPITOLUL II.
SISTEMUL NA
ŢIONAI DE STANDARDIZARE


2.1 Organizarea activităţii de standardizare în RepuNlica Moldova


Activitatea de standardizare în RepuNlica Moldova este efectuată de către organismul
naţional de
standardizare, prin intermediul comitetelor tehnice de standardizare.


Politica statului în domeniul standardizării se elaNorează de către organul central de
specialitate al administraţiei puNlice responsaNil de infrastructura calităţii, numit de
Guvern.


Activitatea de standardizare se reglementează prin coduri de Nună practică aproNate de
organismul naţional de standardizare, precum şi prin acte normative aproNate de
organul central de specialitate al administraţiei puNlice responsaNil de infrastructura
c
alităţii.


Reglementarea activităţii de standardizare, cooperarea cu organele centrale de
specialitate ale administraţiei puNlice se efectuează de către organul central de
specialitate al administraţiei puNlice responsaNil de infrastructura calităţii,
care:


a) elaNorează şi promovează politica statului în domeniul standardizării;


N) cooperează cu
autorităţile de reglementare şi cu alte entităţi legale în procesul de
asigurare a uniformităţii aplicării cerinţelor tehnice şi a procedurilor de evaluare a

conformităţii;


c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaNorarea actelor normative care au tangenţă
cu standardizarea naţională;


d) avizează

proiectele de reglementări tehnice;


e) asigură, conform regulamentului aproNat, supravegherea
respectării de către INS a
condiţiilor şi a cerinţelor staNilite pentru organismul naţional de standardizare;


f) aproNă Nugetul de venituri şi cheltuieli al INS;


g)
participă la activitatea Consiliului de standardizare
;


h) elaNorează şi aproNă, în limit
ele competenţei sale, coduri de Nună practică;


i) reprezintă RepuNlica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de
standardizare
guvernamentale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care
RepuNlica Moldova este parte, şi exercită, în
limitele competenţei sale, oNligaţiile
condiţionate de organizaţiile respective;


j
) asigură participarea organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor
internaţionale şi regionale de standardizare

neguvernamentale
.



18





În calitate de organism naţional de standardizare a fost desemnat Institutul Naţional de
Standardizare.


Organismul naţional de standardizare are, cu titlu exclusiv, următoarele
atriNuţii
principale:


a) staNilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu
regulile standardizării europene şi internaţionale, prin intermediul codurilor de Nună
practică în domeniul standardizării, care stipulează:

̵
modul şi condiţiile de participare la standardizarea naţională;

̵
modul de participare la standardizarea europeană şi cea internaţională;

̵
modul de elaNorare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, aplicare, modificare
şi anulare a standardelor şi

a prestandardelor naţionale;

̵
modul de soluţionare a contestaţiilor referitoare la elaNorarea şi adoptarea,
reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale;

̵
modalităţile de puNlicare a standardelor şi prestandardelor na
ţionale;

̵
modul de înregistrare de stat a standardelor şi a prestandardelor naţionale;

̵
modul de aplicare, în calitate de standarde naţionale, a standardelor internaţionale,
regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;


N) colaNorarea cu pă
rţile interesate în standardizarea naţională;


c) înregistrarea şi coordonarea activităţii comitetelor tehnice de standardizare;


d) elaNorarea programului de standardizare naţională pe Naza solicitărilor părţilor
interesate, cu includerea în mod prioritar

a celor referitoare la îmNunătăţirea calităţii
vieţii, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii oamenilor, la protecţia mediului, precum şi
la apărarea intereselor consumatorilor;


Organismul
Naţional de
Standardizare

ONS

Institutul Naţional de
Standardizare

19


e) adoptarea, înregistrarea standardelor şi a prestandardelor naţiona
le,

a codurilor de
Nună practică în domeniul standardizării, precum şi

confirmarea, modificarea,
suspendarea sau anularea acestora în procesul revizuirii;


f) puNlicarea şi difuzarea standardelor şi prestandardelor naţionale;


g) editarea şi difuzarea puNl
icaţ
iei sale oficiale Buletinul de S
tandardizare şi a altor
puNlicaţii din domeniul standardizării naţionale;


i) organizarea activităţii de armonizare a standardelor naţionale cu standardele
internaţionale şi cele europene;


j) formarea şi gestionarea
Fondului naţional de documente normative în domeniul
standardizării;


k) instituirea şi gestionarea Registrului de stat al sistemului naţional de standardizare;


l) realizarea colaNorării internaţionale în domeniul standardizării prin reprezentarea
Republi
cii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare;


m) formarea profesională în domeniul standardizării prin organizarea unor cursuri de
specialitate sau a altor forme de pregătire profesională, precum şi prin coordonarea
programelo
r didactice de specialitate în învăţămîntul puNlic şi cel privat;


n) pregătirea şi atestarea experţilor în domeniul standardizării;


o) oferirea consultanţei şi efectuarea expertizei în domeniul standardizării, la solicitare.



Comitetele tehnice de stand
ardizare (CT)


Comitetele tehnice de standardizare


nt organisme create în diverse domenii ale
economiei naţionale, la propunerea părţilor interesate, pentru
a realiza lucrări de
standardizare la nivel naţional, regional şi internaţional. Domeniile de
activitate ale
comitetelor tehnice naţionale de standardizare treNuie să fie aliniate la cele ale
comitetelor tehnice de standardizare ale organizaţiilor internaţionale şi/sau europene de
standardizare.


Componenţa şi atriNuţiile comitetelor tehnice de sta
ndardizare, modul de constituire, de
înregistrare şi de funcţionare a acestora se staNilesc de către organismul naţional de
standardizare. Ia staNilirea componenţei comitetului tehnic de standardizare se
urmăreşte reprezentarea echiliNrată a părţilor inter
esate, după caz: producători,
Neneficiari, instituţii de cercetare
-
dezvoltare, de proiectare, de învăţămînt, asociaţii sau
organizaţii profesionale, autorităţi de supraveghere a pieţei, consumatori, precum şi
reprezentarea autorităţilor de reglementare.


O
rganizarea CT


Comitetele tehnice de standardizare pot fi înfiinţate, pe un termen limitat, pentru a fi
soluţionată o anumită proNlemă sau pentru a fi elaNorat un standard concret.


20


Activitatea unui comitet tehnic de standardizare asigură respectarea inte
resului naţional,
se Nazează pe un ansamNlu de opinii de autoritate şi este orientată în mod prioritar spre
elaNorarea standardelor naţionale conexe cu reglementările tehnice naţionale, precum
şi spre adoptarea standardelor internaţionale, regionale (europ
ene şi interstatale) şi ale
altor state în calitate de standarde naţionale şi armonizarea standardelor naţionale cu
cele europene şi internaţionale.


Organismul naţional de standardizare supraveghează activitatea în fiecare comitet
tehnic de standardizare
printr
-
un reprezentant al său care, de regulă, este expert în
domeniul standardizării şi are drept sarcină asigurarea desfăşurării în Nune condiţii a
activităţii comitetelor tehnice de standardizare.


Secretariatele comitetelor tehnice de standardizare se
deţin de organismul naţional de
standardizare sau de o parte interesată care are capacitatea tehnică şi organizatorică
pentru realizarea în Nune condiţii a lucrărilor de secretariat.



Activităţi desfăşurate de CT


Iucrările comitetului tehnic treNuie să
asigure respectarea interesului naţional, să ţină
seama de toate punctele de vedere importante şi să asigure, prin ancheta puNlică, ca
fiecare standard moldovean, precum şi toate celelalte lucrări elaNorate
,

să se Nazeze pe
un ansamblu de opinii de autorit
ate.


Comitetele tehnice
sînt

parţial responsaNile de proiectele de standard şi de toate
celelalte lucrări elaNorate (programe de standardizare; examinarea periodică a
standardelor; lucrări de standardizare europeană, internaţională şi interstatală).


Comi
tetele tehnice treNuie să ţină seama de toate lucrările ISO/CEI,
CEN/CENEIEC/ETSI şi EASC din domeniul lor de activitate, precum şi de toate
lucrările referitoare la suNiecte conexe efectuate de alte comitete tehnice.


Cine poate face parte din CT?


Orice
autoritate de reglementare sau agent economic, indiferent de tipul de proprietate
şi forma juridică de organizare, în scopul soluţionării sarcinilor sale în domeniul
standardizării şi asigurării calităţii produselor şi serviciilor, poate forma suNdiviziuni

(servicii) de standardizare, staNilind structura acestora şi modul de funcţionare.




Ia nivel internaţional
sînt

comitetele tehnice ISO şi CEI pe domenii de activitate
constituite în conformitate cu Directivele ISO/CEI, Partea 1;



La nivel european
sînt

com
itetele tehnice CEN, CENEIEC şi ETSI pe domenii de
activitate constituite în conformitate cu Regulamentul Intern CEN/CENEIEC;



Ia nivel naţional
sînt

comitetele naţionale ale ONS constituite în oglindă cu
comitetele tehnice europene şi internaţionale.


21




Aceste comitete tehnice cuprind experţi din sectoarele economiei cît şi din mediul de
afaceri, adică toţi cei interesaţi în elaNorarea standardelor şi care vor pune în aplicare
aceste standarde. Aceşti experţi pot fi însoţiţi de reprezentanţi ai agenţiilor

guvernamentale, laNoratoarelor de încercări, organismelor de acreditare şi evaluarea
conformităţii, asociaţii ale consumatorilor, ecologişti, mediul academic şi universitar şi
alţii. Ei participă constituiţi în delegaţii naţionale alese de către organisme
le naţionale de
standardizare membre ale CEN
,

respectiv ISO şi comitetele naţionale electrotehnice
membre ale CENELEC
,

respectiv CEI.

Structura
şi

modul de lucru al CT
sînt

staNilite în codul de Nună practică de
standardizare CBP 1
-
2 „Principiile şi metod
ologia standardizării. ‟


Avantajele factorilor economici care au memNri în comitetele tehnice


M
embru
l
unui comitet tehnic de standardizare

nu riscă niciodată să fie depăşiţi în
domeniul său

de activitate. Deseori, dezvoltarea este

foarte rapidă (doar în Europa
anual se puNlică cca 2

000 de standarde noi). Activitatea individuală poate fi foarte
costisitoare, luînd în consideraţie că 99 % din standardele noi
sînt

internaţionale.

M
emNrul CT întotdeauna este
în pas cu noile tehnologii
.


Prin informaţiile privitoare la activitatea de standardizare naţională, europeană,
internaţională şi interstatală se staNilesc priorităţi în timp ale factorilor economici, în
vederea adaptării producţiei lor la o piaţă respectivă mult mai dinamică şi cu

un grad de
concurenţialitate mult mai mare decît cea pe care activează la acel moment. Factorii
economici respectivi pot cunoaşte cu 2
-
3 ani în avans informaţiile propuse pentru a fi
incluse în standard şi pot lua măsurile care se impun.


Evaluarea cursul
ui de dezvoltare al RepuNlicii Moldova, orientat spre integrare în UE, va
depinde, în mare măsură, de cunoaşterea cerinţelor şi specificului Pieţei Unice
Europene de către factorii economici autohtoni. IiNera circulaţie a mărfurilor are la Nază
prevenirea
noilor Nariere în calea comerţului, recunoaşterea reciprocă a rezultatelor
procedurilor de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat, armonizarea tehnică,
accesul la tehnologii şi la Nunele practici de gestiune.


Producători, importatori/distriNuito
ri, exportatori, autorităţi ale statului, asociaţii de
consumatori pot cere elaNorarea şi adoptarea de standard
e

naţionale care să
22


staNilească cerinţele esenţiale ale produselor care fac oNiectul de activitate, în acest
mod apărîndu
-
şi propriile interese.



23


2.2

Tipuri de standarde


După conţinutul lor, standardele se clasifică în următoarele categorii:



standarde de Nază



standarde de terminologie



standarde de

încercare



standarde de produse



standarde de procese



standarde de servicii



standarde de interfaţă



standarde pentru date ce trebuie oferite



Standard de Nază
: Standardul c
are
are o aplicare general sau care conţine prevederi
generale

pentru un anumit domeniu.
Un standard de Nază poate fi utilizat ca un
standard cu aplicare directă sau ca Nază pentru al
te standard.
Codurile de bun
ă
practică
sînt

standarde de cadru general care conţin cerinţe de ansamNlu. Ele pot fi
utilizate ca atare sau pot servi drept Nază pentru alte standarde.


Standard de terminologie
: Standardul care specifică

termeni
, în general î
mpreună cu
definiţiile lor şi uneori cu note explicative, figur
i, exemple etc.


Standard de încercare
: Standardul care specific metode de încercare însoţite uneori şi
de alte prevederi referitoare la încercare, cum ar fi eşantionare, utilizarea

metode
lor

s
tatistice
, ordinea încercărilor
.


Standard de produs
: Standardul

care specific condiţiile pe care treNuie să le
îndeplinească un produs sau o grupă de produse pentru a asigura aptitudinea de
utilizare a acestuia/acestora
.

Un

standard de produs poate să conţină, în afară de condiţiile privind aptitudinea de
utilizare, fie în mod direct, fie prin referiri, elemente privind terminologia, eşantionarea,
încercarea, amNalarea, etichetarea şi uneori condiţii privind tehnologia
.

Un s
tandard de produs poate să fie complet sau nu, după cum cuprinde toate condiţiile
necesare sau numai o parte a lor. Astfel, se poate staNili o diferenţiere între standard,
ca de exemplu: standard de dimensiuni, standard pentru material sau standard pentru
condiţii de livrare.


Standard de proces
: Standardul care specifică condiţiile pe care treNuie să le
îndeplinească un proces pentru a asigura aptitudinea de utilizare
a acestuia.



Standard de servicii:

Standardul care specifică condiţiile pe care treNuie
să le
îndeplinească un
serviciu

pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia
.

Standardele pentru serviciu pot fi elaNorate în domenii ca, de exemplu: curăţătorii,
administrarea hotelurilor, transporturi, întreţinerea vehiculelor, telecomunicaţii,
asigurare, Nănci, comerţ.


Standard de interfaţă
: Standardul care specifică condiţii referitoare la
compatibilitatea
produselor sau
a
sistemelor în punctele
lor
de interconexiune.


24


Standard pentru date ce trebuie oferite
: Standardul ce conţine o listă de caracteristici
pentru care valorile sau alte date urmează să fie declarate în specificaţia produsului,
procesului sau serviciului.


În acest sens anumite standard prevăd date care treNuie indicate de către producători,
i
ar alte standarde conţin date care treNuie indicate de către Neneficiari.


După nivelul de standardizare, deoseNim următoarele categorii de standarde:




standarde de firmă, adoptate de societăţi comerciale, regii autonome sau de alte
persoane juridice;



standarde profesionale, adoptate în anumite domenii de activitate, de organizaţii
profesionale, legal constituite;



standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei ţări şi care
sînt

puse la dispoziţia puNlicului;



standarde naţio
nale, adoptate de către un organism naţional de standardizare şi
care
sînt

puse la dispoziţia puNlicului:



standarde regionale, adoptate de către o organizaţie regională de standardizare
sau cu activitate de standardizare şi care
sînt

puse la dispoziţia puN
licului;



standarde internaţionale, adoptate de către o organizaţie internaţională cu
activitate de standardizare şi care
sînt

puse la dispoziţia puNlicului;



Ciclul de viaţă a unui standard


În general, ciclul de viaţă a unui s
tandard cuprinde şapte etape majore:


Identificarea necesităţilor partenerilor
:

analiza pe sector a caracterului adecvat

şi a
fezaNilităţii tehnico
-
economice a activităţii normative pe Naza a două întreNări
hotărîtoare: Standardul va asigura „un plus” teh
nic şi economic în sector? Există şi
sînt

disponiNile cunoştinţele necesare pentru elaNorarea unui standard?


Programarea colectivă
:

analiza, în

Naza necesităţilor identificate şi a priorităţilor
definite de către toţi partenerii, apoi luarea deciziei de
a se introduce în programul de
lucru al organizaţiei implicate;


Elaborarea proiectului de standard

de către părţile interesate, reprezentate de experţi
(inclusiv producători, distriNuitori, utilizatori, consumatori, administraţie, laNoratoare etc.,
după
caz), lucrînd împreună în cadrul comitetelor tehnice;


Consensul experţilor

privind proiectul de standard;


Validarea
: consultare la nivel internaţional şi/sau naţional, după caz, suN forma unei
anchete puNlice, ce implică toţi partenerii economici pentru a avea asigurarea că
proiectul de standard este conform interesului general şi nu ridică alte oNiecţii majore.
Finali
zarea textului proiectului de standard;


Aprobarea textului

pentru a fi publicat ca standard;


Revizuirea
:

aplicarea tuturor standardelor reprezintă oNiectul unei evaluări efectuate în
mod regulat de către organismul de standardizare în ceea ce priveşte
relevanţa, ceea
25


ce face posiNilă detectarea la timp a unui standard ce treNuie adaptat la alte necesităţi.
După revizuire, un standard poate fi confirmat fără schimNări, poate merge în
continuare la revizuire sau poate fi anulat.



26


2.3 ElaNorarea şi
adoptarea documentelor normative în domeniul standardizării


Standardele naţionale, inclusiv cele conexe, pentru produse, servicii sau procese şi
metode de faNricare se elaNorează, de regulă, de către comitetele tehnice de
standardizare specializate în dom
eniile respective de activitate, în Naza programelor de
standardizare
,

coordonate şi actualizate de către organismul naţional de standardizare,
cu participarea autorităţilor de reglementare interesate. Modul de elaNorare,
coordonare, adoptare, reconfirmar
e
, evidenţă, înregistrare,

aplicare, modificare şi
anulare a standardelor naţionale se staNileşte de către organismul naţional de
standardizare.


Standardele naţionale în RepuNlica Moldova se adoptă de către organismul naţional de
standardizare pe un termen

nedefinit şi se identifică prin simNolul

SM
, care semnifică
„standard moldovean‟, şi nu se foloseşte pentru alte tipuri de documente fără acordul în
scris al organismului naţional de standardizare.


Examinarea periodică a standardelor naţionale se efectue
ază o dată la 5 ani, de către
comitetul tehnic de standardizare sau agentul economic care le
-
a elaNorat, în scopul
asigurării corespunderii lor cerinţelor economiei naţionale şi protecţiei drepturilor şi
intereselor consumatorilor, asigurării securităţii p
opulaţiei, protecţiei mediului, precum şi
în scopul asigurării corespunderii prevederilor standardelor internaţionale şi europene
pertinente. În cazul desfiinţării entităţii care a elaNorat standardul, examinarea acestuia
se efectuează de către organismul
naţional de standardizare.


Standardele internaţionale, cele regionale (europene şi interstatale) şi standardele altor
state se adoptă în RepuNlica Moldova ca standarde naţionale şi
sînt

parte a sistemului
naţional de standardizare. Pentru adoptarea lor po
t fi utilizate, în modul prevăzut de
organismul naţional de standardizare, toate metodele staNilite în acest scop de către
organizaţiile internaţionale şi europene de standardizare.


Standardul naţional devine standard armonizat în cazul cînd, prin interme
diul lui, se
adoptă un standard european armonizat cu directi
vele europene de
Noua Abordare
.


Standardele naţionale se pun în aplicare după adopta
rea lor şi înregistrarea l
a
organismul naţional de standardizare.


Dreptul de interpretare oficială a preveder
ilor din standardele naţionale aparţine în
exclusivitate organismului naţional de standardizare.


Standardele de firmă

pot fi elaNorate şi aproNate de către orice agent economic, în
limitele activităţii şi competenţei acestuia, avînd drept scop soluţionare
a problemelor de
ordin organizatoric sau de producţie referitoare la produse şi servicii, inclusiv la cele
prevăzute a fi plasate pe piaţă. Standardele de firmă treNuie să cuprindă toate cerinţele
referitoare la faNricarea, verificarea calităţii, recepţion
area şi livrarea produselor, precum
şi cerinţele de securitate şi de protecţie a mediului, impuse produselor conform
reglementărilor tehnice respective. Standardele de firmă pentru un produs concret
treNuie să fie coordonate cu autoritatea aNilitată cu dre
ptul de a staNili cerinţele
esenţiale faţă de acest produs. Standardele de firmă se identifică prin simNolul

SF
.
Modul de elaNorare a standardelor de firmă se staNileşte de către organismul naţional
de standardizare. Modul de aproNare, de evidenţă, de
modificare şi de anulare a
standardelor de firmă se staNileşte de către agentul economic de sine stătător.


27


Codurile de Nună practică
se elaNorează pentru a eficientiza elaNorarea (proiectarea),
fabricarea, exploatarea, depozitarea, transportarea, comercia
lizarea şi utilizarea
produselor sau prestarea serviciilor, avînd drept scop final realizarea prevederilor
reglementărilor tehnice aplicaNile produsului sau serviciului concret. ElaNorarea,
aproNarea şi înregistrarea codurilor de Nună practică se efectueaz
ă de căt
re autorităţile
de reglementare
. Termenul de punere în aplicare a codurilor de Nună practică treNuie
să fie de cel puţin 60 de zile de la data înregistrării. Dreptul de editare a codurilor de
Nună practică aparţine în exclusivitate autorităţii de r
eglementare care le
-
a aprobat.


Modul de elaNorare, coordonare, aproNare, înregistrare, aplicare, modificare şi anulare
a codurilor de Nună practică în domeniile respective se staNileşte de către autoritatea de
reglementare în domeniul respectiv.


Codurile

de Nună practică în domeniul standardizării se elaNorează şi se aproNă de
către organismul naţional de standardizare şi specifică reguli, linii directoare sau
caracteristici de ordin metodico
-
organizatoric sau de tehnică generală ale activităţii de
standa
rdizare.


Documentele normative în domeniul standardizării
se elaNorează în limNa de stat, iar
d
ocumentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul RepuNlicii
Moldova în temeiul acordurilor încheiate cu organizaţii de standardizare inte
rnaţionale,
regionale şi ale altor ţări, se folosesc în versiunea oficială în limNa de stat sau în
versiunea oficială în limNa originalului.



Elaborarea

unui standard european


Iansarea activităţii de elaNorare a unui standard european


O propunere pentru

un standard european poate să apară de la toţi factorii interesaţi,
aceste propuneri ajung prin organismele naţionale de standardizare sau acolo unde
legislaţia europeană este cunoscută
,

respectiv
,

în ţările memNre ale Uniunii Europene

prin Comisia Europe
ană

sau Secretariatul
Asociației Europene a IiNerului SchimN
(
AELS
)
, la CEN/CENELEC. Comitetul tehnic CEN/CENELEC respectiv va lua o decizie
pentru adoptarea propunerii, ţinînd seama

de necesitatea paneuropeană, de

timpul
necesar pentru punerea la dispoziţ
ie a standardului şi de resursele disponiNile.
Propunerea acceptată este alocată unui grup de lucru responsaNil în cadrul proiectului
pentru elaNorarea proiectului de standard. Dacă propunerea este pentru un domeniu
nou al activităţii de standardizare
, o p
rimă decizie va fi luată de

Biroul Tehnic al
CEN/CENELEC, prin alocarea temei unui comitet tehnic existent sau prin constituirea
unui comitet tehnic nou.


În conformitate cu Regulamentul Intern CEN/CENEIEC, după ce un proiect de standard
a fost acceptat,
organismele naţionale de stan
dardizare nu mai pot să elaNoreze u
n
standard nou naţional pe aceeaşi tematică (cu acelaşi domeniu de aplicare) sau să
revizuiască un standard existent fără permisiunea Biroului Tehnic

al CEN/CENELEC



această oNligaţie este cu
noscută suN numele de procedură de oprire a activităţii
(standstill) şi permite ca toate eforturile să fie concentrate pe armonizarea europeană.


După ce au fost parcurse toate etapele conform Regulamentului Intern CEN/CENEIEC,
prin care propunerea de stan
dard european a fost
concretizată într
-
un proiect de
standard european, acesta

este lansat pentru comentarii, proces

cunoscut sub numele
de anchetă puNlică CEN/CENEIEC. În timpul alocat pentru ancheta puNlică, toţi factorii
28


interesaţi (de exemplu, faNrican
ţii, autorităţile puNlice, consumatorii etc.) pot transmite
comentarii asupra proiectului

de standard
.


Ancheta puNlică este o etapă foarte importantă în dezvoltarea unui standard, deoarece
numai în acest moment se pot introduce în conţinutul viitorului s
tandard condiţiile
naţionale particulare (caracteristici sau practici naţionale care nu pot fi modificate, cum
ar fi condiţiile climatice sau condiţiile electrice de legare la pămînt) şi divergenţele de tip
A (divergenţă naţională datorată unor reglementăr
i, a căror modificare nu ţine în prezent
de competenţa memNrului CEN/CENEIEC).
Aceste puncte de vedere
sînt

analizate în
comitetul tehnic naţional, constituind punctul de vedere naţional pe care organismul
naţional de standardizare îl transmise comitetului tehnic CEN/CENEIEC pentru a fi luat
în considerare.


Standardul european, după ce este aproNat prin votul
membrilor CEN/CENELEC, este
puNlicat şi treNuie adoptat de către fiecare organism naţional de standardizare ca
standard naţional. Acesta este oNligat să adopte standardul european ca standard
naţional identic şi să anuleze orice standard naţional existent
care este conflictual cu
standardul european. În acest fel
,

un standard european devine standard naţional în
toate cele 29 de state memNre ale CEN/CENEIEC şi este pus la dispoziţia puNlicului
prin organismul naţional de standardizare.


Următoarea diagramă
prezintă un proces tipic pentru elaNorarea unui standard
european, începînd cu iniţierea activităţii de standardizare pînă la puNlicarea
standardului european. Prin această diagramă este ilustrată implicarea tuturor factorilor
interesaţi, ceea ce demonstre
ază că întreaga activitate de standardizare este o
activitate în parteneriat cu aceşti factori interesaţi şi care se desfăşoară numai prin
organismul naţional de standardizare
,

respectiv
,

prin comitetele tehnice naţionale
constituite pe domenii de interes.



Federaţii
Europene
,

Organizaţii
Nonguverna
-
mentale


Industrie


Organisme
naţionale de
standardizare


Organizaţii
europene şi
internaţionale


Comisia Europeană
şi secretariatul AEIS

Propunere de temă nouă




CEN/CENELEC












Biroul
tehnic













Comitetele tehnice

(
memNrii comitetelor şi oNservatori)








29






ACCEPTARE












Grup de lucru

(
experţii desemnaţi)












Proiect de standard

(prEN)











Transmiterea şi circularea pentru comentarii la

Afiliaţ
i

Consultanţi

(Comisia Europeană &
EFTA)

Membrii

(
ONS &
Asociaţii)

PuNlicul în
general











Comitete tehnice












Ponderea de vot

(Organismele naţionale de standardizare


ONS)













ACCEPTARE












STANDARD
(EN)












Organismele naţionale de standardizare










30




Adoptare la nivel naţional, puNlicare şi
distribuire













UTILIZATORI






Cum
sînt

elaborate standardele ISO?


Standardele ISO
sînt

elaborate
în temeiul următoarelor
principii:


̵̶

Consens

Se ţine seama de opiniile tuturor părţilor interesate: producători, vînzători şi utilizatori,
grupuri de consum
atori, laNoratoare pentru încercări,

guverne, asociaţii de ingineri şi
organizaţii de cercetare.


Standardele ISO
sînt

axate pe piaţă şi
sînt

elaborate pe baza unui consens
internaţional, realizat între experţii dintr
-
un anumit domeniu (industrial, tehnic sau
comercial) care impune un standard specific. Deşi standardele nu
sînt

oNligatorii, însuşi
faptul că ele
sînt

elabo
rate ca răspuns la cererile pieţei şi că au la Nază un consens
între părţile interesate le asigură o utilizare generalizată.


̶

Vizează toate ramurile industriale

Soluţiile
sînt

menite să satisfacă ramurile industriale şi consumatorii din întreaga lume.


̶

Caracter voluntar

Activităţile internaţionale de standardizare
sînt

ghidate de către necesităţile pieţei şi
pentru aceasta se Nazează pe implicarea voluntară a tuturor intereselor pieţei.


Standardele ISO se elaNorează în cadrul comitetelor tehnice de s
tandardizare, acestea
fiind organismele sale de lucru efective. Un standard se elaNorează prin efectuarea
unor lucrări la diferite etape:


Etapa preliminară

Etapa propunere

Etapa pregătire

Etapa comitet

Etapa anchetă

Etapa aprobare

Etapa publicare


Necesit
atea unui anumit standard este exprimată
,

de obicei
,

de către un sector
industrial, care face cunoscută necesitatea unui astfel de standard autorităţii naţionale
competente memNre. Îndată ce necesitatea unui nou standard internaţional a fost
recunoscută şi

aproNată formal, etapa imediat următoare constă în definirea întinderii
tehnice a viitorului standard. Această etapă este de oNicei desfăşurată în cadrul unor
grupuri de lucru (comitete), alcătuite din experţi tehnici, care reprezintă ţările interesate
de

obiectul standardului.


31


Odată ce se ajunge la un acord cu privire la aspectele tehnice ce urmează a fi vizate de
către standard, demarează următoarea etapă în cadrul căreia ţările implicate negociază
specificaţiile detaliate ale standardului.


Urmează eta
pa de aproNare formală a proiectului de standard internaţional elaNorat ca
urmare a negocierilor (criteriile de acceptare prevăd aproNarea de către două treimi din
memNrii ISO care au participat activ în procesul de elaNorare a standardului şi
aprobarea de

către 75 % din totalul memNrilor care votează), şi în final textul aproNat
este puNlicat ca standard internaţional ISO.



32


CAPITOIUI III ORGANISMEIE EUROPENE, INTERNAŢIONAIE ŞI REGIONAIE DE
STANDARDIZARE


3.1 Organismele europene de standardizare


Comitetul European de

Standardizare
(
CEN
)


CEN este organizația europeană de standardizare multisectorială recunoscută, conform
Directivei 83/189, pentru planificarea, elaNorarea şi adoptarea standardelor europene în
toate domeniile de activitate economică
, cu excepția electrotehnicii (CENEIEC) și
telecomunicațiilor (ETSI).


CEN a fost creat în calitate de asociație nonprofit în 1975.

Obiectivul
CEN

este înlăturarea Narierelor în calea comerțului europ
ean.

Ca urmare a Noii ANordări
,

CEN are o responsaNilitate specifică, prin a defini cerințele
tehnice ale standardelor în conexiune cu legislația europeană.


Din componen
ț
a CEN fac parte
:


1.

MemNri naționali ai CEN (organisme naționale de standardizare, c
are
sînt

împuterniciți cu referire la decizia finală în cadrul CEN);

2.

Organisme Asociate CEN;

3.

Parteneri asociați ai CEN (reprezintă grupurile de interese la nivel european


ANEC, NORMAPME, FIEC, CEFIC);

4.

MemNri afiliați CEN (organisme naționale de
standardizare din Europa Centrală
și de Est care doresc să devină memNri CEN);

5.

Organizații corespondente;

6.

Centrul de management CEN;

7.

Organisme care au puterea de a determina și implementa acțiunile CEN,
precum: Adunarea Generală, Consiliul de Administrație
;

8.

Organisme care asigură infrastructura activităților operaționale ale CEN;

9.


Comitete tehnice;

10.


Grupuri de lucru.


C
EN are următoarele
obiective
:



ContriNuie la crearea pieței unice europene;



Creșterea competitivității actorilor europeni,
inclusiv a
IMM
-
lor, pe piața gloNală;



Sprijinirea economiei europene, a Nunăstării cetățenilor europeni în cadrul
conceptului de dezvoltare sustenaNilă;



Asigurarea celei mai eficiente contriNuții a
Uniunii Europene

în standardizarea
internațională, prin oferirea de

standarde, alte specificații tehnice și servicii
necesare părților interesate din Europa, în strînsă colaNorare cu CENEIEC și
ETSI pentru a îndeplini toate cerințele sectoriale.


Misiunea
CEN este de a sprijini economia europeană pe plan gloNal, Nunăstare
a
cetățenilor și a mediului înconjurător prin:



Asigurarea unei infrastructuri eficiente prin elaNorarea, menținerea și distriNuția
unor standarde și specificații tehnice;



FlexiNilitate față de cererile pieței și ale societății;



Încadrarea în termenele de
producție solicitate de piaţă;



Conformitatea cu legislația în vigoare;

33




Capacitatea de a servi ca Nază pentru evaluarea conformității;



Elucidarea principiului de deschidere, transparență, consens și coerență;



Oferirea de produse și servicii care
sînt

direc
t legate de standarde și utilizarea
standardelor.


Principiile
CEN:



de
schidere;



t
ransparență;



c
onsens;



coerență (la nivel european și național);



angajament național.


Obiective
le CEN:




elaNorarea de documente normative de către părţile interesate;



participarea la elaNorarea standardelor prin implicarea delegațiilor naționale;




elaNorarea documentelor în cadrul unei planificări optime în timp, în funcție de
sectorul respectiv și piaţă;



poziția de standstill în ceea ce privește standardele naționale î
n timpul elaNorării
EN;



implementarea oNligatorie a normelor europene la nivel național (puNlicare și
retragere), gestionarea regulată;



cooperarea strînsă cu ISO,

CENEIEC și ETSI pentru a evita conflictele și
duplicarea;



angajamentul față de acordurile c
u
grupurile de lucru CEN

de a deschide
grupurile de lucru către toate părț
ile interesate (nu numai ţărilor

europene).


Politica CEN în ceea ce privește aportul CEN în standardizarea europeană și
internațională este:



Prioritatea colaNorării cu ISO și asig
urarea conformității standardelor
internaționale cu cerințele legislative și de piaţă europene;



Asigurarea unei platforme europene pentru atingerea unei poziții coerente la
nivel internațional (cu Organizația Mondială a Comerțului,

Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică

(
OECD);



Respectarea responsaNilităților individuale ale fiecărui memNru ISO și
coordonarea contriNuțiilor naționale asupra suNiectelor de interes vital pentru
Europa;



Menținerea acordului de la Viena între CEN și ISO sau a unor acorduri
echivalente ca instrument de lucru;



Atingerea coerenței în standardizarea europeană, în ceea ce privește cerințele
legislative ale CENEIEC, ETSI și CE/EFTA;



Consolidarea relațiilor de
cooperare cu alte organisme regionale de
standardizare și cu organismele țărilor în curs de dezvoltare, conform politicilor
europene.


Republica Moldova a devenit membru partener al CEN la 01 martie 2007, iar ulte
rior,
la 01
ianuarie 20
09, Moldova oNține statutul de memNru afiliat al CEN.






34




CENEIEC (Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică)


CENEIEC este organizația europeană responsaNilă pentru elaNorarea standardelor în
domeniul electrotehnic.


CENELEC a fost
înființat în 1973 ca organizație non
-
profit, fiind rezultatul fuzionării a
două organizații: CENEICOM și CENEI, fiind oficial recunoscută ca Organizație de
Standardizare Europeană prin Directiva Comisiei Europene 83/189/EEC.


Încă de la sfîrșitul anilor 50
, împreună cu Comunitatea Economică Europeană, memNrii
CENELEC au optat pentru armonizarea intereselor europene
. CENEIEC colaNorează
cu

35 000 de experți tehnici din 22 de țări europene în scopul elaNorării și puNlicării
standardelor pentru piaţa europeană
.


În prezent, CENEIEC este o organizație tehnică nonprofit, formată din comit
etele
tehnice a
20 de țări europene. În plus, 15 comitete naționale din Europa Centrală și de
Est participă la lucrările CENEIEC cu statutul de
memNri afiliați, oNiectivul căror
a

este
de a oNține calitatea de memNru cu drepturi depline al CENEIEC.


Pe lîngă activitatea de Nază întreprinsă de CENEIEC încă de la înființare, Decizia
Consiliului European din 7 mai 1985 a

adus o nouă dimensiune misiunii CENEIEC, prin
recunoașterea sa ca organism de standardizare care asigură standarde armonizate
pentru domeniul electrotehnic în cadrul
N
o
ii A
Nordări.


Standardele europene CENEIEC asigură accesul direct la piețele tuturor
celor 20 de
state memNre CENEIEC fără oNligația de a testa, adăuga sau înlătura anumite
specificații ale produsului respectiv. Standardele CENEIEC
sînt

recunoscute și utilizate
și în cele 15 state afiliate.


CENEIEC ține cont de opinia și contriNuția tutu
ror părților interesate, staNilind legături
cu aceștia prin acorduri oficiale de colaNorare încheiate cu 31 de asociații industriale.
Astfel de parteneri pot oferi sfaturi sau staNili priorităţi pentru
activitatea de
standardizare, pot înainta propuneri și

oferi expertiză asupra consecințelor în plan
legislativ a noilor
standard europene
.


Misiunea CENELEC




De a contriNui la îmNunătățirea calităţii, siguranței produselor și serviciilor
în domeniul electricității, electronicii și tehnologiilor asociate, inc
lusiv protecția
mediului înconjurător.



De a urm
ări

și promova interesele memNrilor și asociaților CENEIEC,
industriei electrotehnice, organizațiilor de cooperare și a partenerilor economici și
sociali în domeniul standardizării și evaluării conformității.




De a sprijini
activitatea Comisiei Electrotehnice Internaţionale (
IEC
)

în
îndeplinirea misiunii sale: de a fi recunoscut la nivel gloNal ca furnizor de
standarde, evaluări de conformitate și servicii pentru a facilita comerțul
internațional în domeniul electricității, electronicelor și tehnologiilor asociate.


La data de 4 a
prilie 2014

I
NS

a aderat la
CENELEC
,

cu statut de memNru afiliat, în
Naza deciziei adoptate în cadrul AsamNleei Generale a memNrilor CENEIEC.


35




Institutul European de Standardizare în Telecomunicații
(
ETSI
)


ETSI este

un organism european de standardizare activ în toate domeniile tehnologiei
informației şi comunicaţiilor (TIC), care elaNorează standarde la nivel gloNal, aplicaNile
pentru: telecomunicaţii, radiocomunicaţii, radiodifuzare, tele
fonie moNilă, radio
,
tehnol
ogii de difuzare și de internet.


Creat în 1988

cu sediul în Franța, ETSI reunește 786 de memNri din 63 de țări din
Europa și în afara acesteia, reprezentînd administrații, operatori de rețele, producători,
furnizori de servicii, organisme de cercetare și

utilizatori. Programul de lucru al ETSI
este întocmit de către memNrii săi, care au responsaNilitatea de a aproNa standardele
elaNorate. Prin urmare, activitățile ETSI
sînt

aliniate la necesitățile pieţei, prin implicarea
și participarea memNrilor săi la
activitatea de standardizare europeană ETSI.


Viziunea ETSI

Viziunea ETSI este de a fi o organizaţie recunoscută lider pentru elaNorarea
standardelor în domeniul TIC, de înaltă calitate şi de informare inovatoare, întru
satisfacerea

diverselor n
ecesităţi

ale pieţei mondiale şi cele europene.


Misiunea ETSI

Misiunea ETSI este de a oferi standarde de clasă mondială pentru TIC, inclusiv
telecomunicaţii pentru sisteme şi servicii, prin utilizarea şi furnizarea metodologiilor şi
proceselor moderne.


Domeniul d
e activitate ETSI

Rolul principal al institutului este elaNorarea şi menţinerea standardelor în domeniul TIC
la nivel european, inclusiv în următoarele domenii:



Reţele şi servicii de telecomunicaţii în domeniul TIC, precum şi în alte
comunicaţii electroni
ce
;



Zone comune de telecomunicaţii în domeniul TIC şi alte reţele de comunicaţii
electronice, precum şi servicii în tehnologia informaţiei în coordonare cu CEN
şi CENEIEC;



Zone comune de telecomunicaţii în domeniul TIC, precum şi în alte reţele de
comunica
ţii electronice şi servicii de radiodifuziune (

în special în materie de
audiovizual şi multimedia), în coordonare cu CEN şi CENEIEC.



ETSI urmărește următoarele
obiective
:



Inițierea unui proces continuu de revizuire, pentru a întări orientarea ETSI cătr
e
noi domenii de standardizare (tehnologii și servicii IP);



Asigurarea măsurilor necesare pentru a consolida poziția ETSI ca Institut de
Stand
ardizare de primă clasă, elaNor
înd standarde de importanță internațională,
dispus să inițieze cooperări
internaționale de toate tipurile, în special pentru
soluții gloNale de standardizare;



Operaționalizarea activităților ETSI pentru Internet (e
-
standardizare);



Definirea activităților interne ca rezultat al dezvoltărilor și tendințelor externe;



Elaborarea

s
tandarde
lor

și documentații
lor

cu aplicaNilitate gloNală, oNținute prin
colaNorare gloNală și participare în
cadrul
asociații
lor

internaționale, fără ca ETSI
să devină o organizație de standardizare gloNală;

36




ETSI treNuie să îndeplinească solicitările memNr
ilor săi, respectînd
totodată pol
iticile relevante ale UE și AEIS
.


Ia data de 18 martie 2014 Institutul Naţional de Standardizare a devenit memNru
oNservator al ETSI, în urma deciziei luate în cadrul celei de
-
a 63
-
a sesiuni a Asambleei
Generale ETSI.



37


3.2
Organisme internaționale de standardizare


ISO (Organizația Internațională de Standardizare)


ISO este o organizaţie internaţională, nonguvernamentală instituită în 1947, ca
succesoare a Federației Internaționale a Asociațiilor Naționale de Standardiza
re (ISA)
înființată în 1926, care a pus Nazele cooperării internaționale în activitățile de
standardizare. ISO își desfăşoară activitatea de standardizare în toate domeniile, cu
excepţia electrotehnicii şi telecomunicaţiilor.


ISO are 163 de membri, dintre

care 118 membri cu drepturi depline, 41 membri
corespondenți și 4 memNri aNonați.

MemNrii ISO constituie o reţea de organisme
naţionale de standardizare în primul rînd în ţările lor, şi nu există decît un memNru
pentru fiecare ţară, adică fiecare memNru reprezintă ISO în ţara sa. Persoanele fizice
sau juridice nu pot deveni membri ai I
SO.


Viziunea ISO

Prin intermediul memNrilor şi părţilor interesate, viziunea ISO este de a fi principalul
furnizor mondial de standarde internaţionale de calitate înaltă și relevante la nivel
global.

S
tandardele internaţionale ISO contriNuie la Neneficii

economice, tehnologice şi sociale.
Ele
sînt

instrumente strategice şi linii directoare, care ajută companiile să aNordeze
unele dintre cele mai solicitante provocări din afacerile moderne.

Totodată, standardele ISO contriNuie la armonizarea specificaţiilo
r tehnice ale
produselor şi serviciilor, fac industria mai eficientă şi elimină Narierele tehnice în calea
comerţului internaţional.


Misiunea ISO

Misiunea ISO este de a elabora standardele printr
-
un proces eficient care să răspundă
nevoilor clienţilor săi
:

1.

în

conformitate cu principiile Codului de Etică ISO
;

2.

p
rin asigurarea consensului între părţile interesate şi între ţări prin intermediul
autorităţilor naţionale;

3.

p
rin facilitarea şi sprijinirea participării ţărilor în curs de dezvoltare în domeniul
stand
ardizării;

4.

p
rin elaNorarea coerentă şi eficientă a standardelor internaţionale relevante şi
recunoscute pe scară largă.


În vederea atingerii oNiectivelor menţionate mai sus, reţelele internaţionale ISO
cooperează cu mai multe organizaţii, precum:
Organizaţia Mondială a Comerţului,
Organizaţia Naţiunilor Unite şi agenţiile sale, cu organismele internaţionale de
standardizare, regionale şi suNregionale şi alte organizaţii, agenţii şi grupuri.

ISO este ghidat de un plan strategic stabilit pe cinci ani
, definit în Statutul ISO şi aproNat
de către memNrii ISO. IimNile oficiale ale ISO
sînt

engleza, franceza şi rusa.


Structura
şi modul de activitate a ISO


Adunarea generală

condusă de un preşedinte ales pe o perioadă determinată de 3 ani,
are rolul de a staNili politica şi strategia de urmat în domeniul standardizării, orientările
de perspectivă, dezNate proNlemele de interes general, aproNă stat
ut
ul suN formă de
Constituţie

şi principalele directive de lucru, precum şi Nugetele anuale.


38


Comitetul trezorier

condus de trezorier alcătuieşte Nugetele de activitate, Nilanţurile
financiare şi staNileşte cotizaţiile organismelor naţionale.


Consiliul

este format din reprezentanţii
unor organisme naţionale alese prin rotaţie şi
suN conducerea preşedintelui şi secretariatului general, este autoritatea supremă în
lucrări, înfiinţează şi desfiinţează comitetele tehnice, aproNă proiectele de standarde
internaţionale, metodologiile de luc
ru, modalităţile de lucru cu organizaţii interesate.


Biroul de gestiune tehnică

răspunde de direcţia de ansamNlu a

lucrărilor tehnice,
crearea de comitete tehnice, numirea preşedinţilor, atriNuirea secretariatelor comitetelor
tehnice, aprobarea programelo
r de lucru ale comitetelor tehnice şi armonizarea
acestora, ratificarea creării sau dezvoltării suNcomitetelor tehnice de către comitetele
tehnice, supravegherea Nunei desfăşurări a lucrărilor, crearea de comitete de experţi
pentru studii şi strategii noi,

examinarea apelurilor la documentele organelor de lucru
sau la chestiunile de principiu

ş
i respectarea procedurilor de lucru, apelurile făcute de
organismele naţionale.


Comitetul de programare tehnică

are rolul de a evita sau suprima orice
întrepătrundere sau necorelare între lucrările ISO şi CEI, dacă acestea nu
sînt

rezolvate
la niveluri mai joase, deciziile sale se aplică imediat. Deciziile pot fi reexaminate la
cererea Consiliilor ISO sau CEI.


Com

create la propunerea comitetului mixt de programare tehnică
ca organe mixte de lucru ISO
-
CEI.


Secretariatul general

asigură conducerea efectivă a activităţii între adunările generale,
cu respectarea hotărîrilor acesteia, prin aplicar
ea directivelor, procedurilor de lucru.
Menţine legătura între organizaţiile similare, respectiv între comitetele tehnice proprii,
consiliu şi Niroul de gestiune tehnică.


Comitetele tehnice

reprezintă
organele de lucru efective,

co
nduse de preşedinte şi
s
ecretar. Acestea

se aproNă sau se dizolvă de către Biroul de gestiune tehnică.
Comitetele tehnice
ISO sî
nt organizate pe domenii de activitate.


ISO este compusă din memNrii săi, care se împart în trei categorii:

-

M
embri
. Calitatea de membru al ISO o are
organismul naţional care este
„reprezentativ în cel mai înalt grad pentru procesul de standardizare din ţara sa‟. Astfel,
doar un singur organism din fiecare ţară poate fi admis în calitate de memNru al ISO.

Organismele memNre au dreptul să participe şi să
-
şi exercite pe deplin dreptul de vot în
cadrul oricărui comitet tehnic sau responsaNil de strategii al ISO.


-

M
emNri corespondenţi
. Un memNru corespondent este, de oNicei, o organizaţie
dintr
-
o ţară care nu desfăşoară, de regulă, o activitate amplă în do
meniul standardizării.
MemNrii corespondenţi nu participă activ la acţiunile de dezvoltare cu caracter tehnic şi
strategic, avînd, totuşi, dreptul de a fi pe deplin informaţi despre activităţile de interes
pentru ei.


-

M
emNri aNonaţi
. Instituţia memNrilor

aNonaţi a fost creată de ISO pentru ţările cu
economii de proporţii mici. MemNrii aNonaţi plătesc cotizaţii de memNru reduse care, cu
toate acestea, le permit să păstreze legătura cu activităţile internaţionale din domeniul
standardizării.


39


Principalele c
oncepte
care fundamentează modelul operațional al ISO
sînt

Valoare


Parteneriat


Optimizare.


Pentru realizarea acestor oNiective, ISO face eforturi să:

• înțeleagă, servească și dacă e posiNil, să anticipeze nevoile pieței (valoare);

• asigure
implicare
a și cooperarea maximă

a tuturor părților

interesate în diverse

stadii
de lucru în cadrul sistemului ISO (parteneriat);

• îmNunătățească continuu procesele organizaționale (optimizare), prin asigurarea și
utilizarea eficace a resurselor necesare
pentru a îndeplini cerințele de standardizare ale
secolului XXI, prin utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare.


Secretariatul Central al ISO (ISO CS) se află la Geneva, Elveţia
, şi începînd cu anul
2014 a creat u
n Nirou regional în Singap
ore.


Ia 1 ianuarie 1997 Departamentul de Stat pentru Standarde, Metrologie şi
Supraveghere Tehnică/RepuNlica Moldova (Moldovastandard) a devenit memNru
corespondent al ISO, conform Hotărîrii Parlamentului nr. 596
-

XIII din 03.10.1995
privind aderarea Rep
uNlicii Moldova la Organizaţia Internaţională de Standardizare. În
prezent, atriNuțiile memNrului corespondent al ISO
sînt

exercitate de către Institut
ul
Național de Standardizare.



Comisia Electrotehnică Internațională
(
IEC
)


IEC este

o organizație nonguvernamentală, internațională responsaNilă pentru
standardizarea în domeniul electrotehnic.


IEC a fost fondată oficial în iunie 1906, la Iondra, Anglia, unde a fost înființat Biroul său
Central.

Obiectivul

IEC

este deservirea piețelor gloNale și societății prin activitățile sale de
standardizare și evaluare a conformității în domeniul electric și electronic. IEC
promovează comerțul mondial și dezvoltarea economică, încurajînd crearea produselor,
sis
temelor și serviciilor sigure, eficiente și cu un impact redus asupra mediului
înconjurător.

Membrii IEC
sînt

comitetele naționale din 83 de state (dintre care 60 memNri cu drepturi
depline și 23 memNri asociați), care includ reprezentanți ai industriei, autorităților de
reglementare, asociațiilor profesionale și mediului academic.


Pînă în 1914
,

IEC a înființat

patru comitete tehnice care se ocupă de Nomenclatură,
SimNoluri, Clasificarea mașinilor electrice. În perioada interNelică s
-
au înființat cîteva
organizații internaționale, iar IEC a recunoscut necesitatea de a coopera pentru a evita
suprapunerea eforturi
lor. În anumite cazuri, s
-
au format comitete tehnice mixte, precum
Comitetul Special Internațional pentru Interferențele Radio (CISPR).


IEC a reușit să facă față cu succes ritmului dezvoltărilor tehnologice de la începutul
secolului XXI, înființînd recen
t comitete tehnice pentru metode de evaluare a cîmpurilor
electrice, magnetice și electromagnetice.


Prin intermediul memNrilor săi, IEC promovează cooperarea internațională asupra
tuturor aspectelor de standardizare în
domeniul electrotehnic, inclusiv e
v
aluarea
conformității, în domeniul electricității, electronicii și a tehnologiilor asociate.


40


IEC cuprinde toate electrotehnologiile, cum ar fi electronica, magnetica și
electromagnetica, electroacustica, multimedia, telecomunicaţii, producția și distriNuția
energiei, precum și disciplinele asociate: terminologie și simNoluri, compatiNilitate
elect
romagnetică, măsurători și performanță, design și dezvoltare, siguranța și protecția
mediului.


Există două forme de participare activă la lucrările IEC. Calitatea de memNru le oferă
ţărilor posiNilitatea de a participa plenar la activităţile de standard
izare internaţionale.
Membri cu drepturi depline ai IEC
sînt

comitetele naţionale, care au drepturi de vot
egale. Calitatea de memNru asociat le oferă ţărilor cu resurse limitate posiNilitatea de a
participa într
-
o măsură limitată la aceste activităţi. Mem
Nrii asociaţi au statut de
oNservator şi pot participa la toate şedinţele IEC. Ei nu au drept de vot.


Ia oNţinerea statutului de memNru al IEC, fiecare comitet na
ţi
onal acceptă să ofere
acces şi reprezentare egală tuturor cercurilor puNlice şi private cu
interese în domeniul
electrotehnic din ţara respectivă. Întreaga organizare a IEC este chemată să asigure
comitetelor naţionale un rol de frunte în adoptarea tuturor deciziilor comisiei. Aceasta
permite realizarea unui consens foarte larg la nivel interna
ţ
i
onal în domeniul activităţii
de standardizare. Comitetelor naţionale le revine competenţa să
-
şi ajusteze apoi
politicile desfăşurate la nivel naţional cu cele internaţionale.


Programul ţărilor afiliate la IEC este destinat ţărilor în curs de

dezvoltare
din toată
lumea. El l
e oferă acestora posiNilitatea să participle la lucrările IEC fără a suporta
povara financiară pe care o presupune calitatea de memNru, şi de a utiliza toate
instrumentele puse la dispoziţie de tehnologiile informaţionale, pentru a red
uce costurile
participării. Programul are două scopuri de Nază: să încurajeze o conştientizare şi o
utilizare mai largă a standardelor internaţionale elaNorate de IEC în ţările în curs de
dezvoltare şi să ajute pe acestea să înţeleagă activitatea IEC şi să

participle la ea.


Obiectivele IEC
sînt
:



Realizarea eficientă a cerințelor pieţei gloNale;



Asigurarea priorității și a utilizării maxime la nivel internațional a
standardelor și schemelor de evaluare a conformității;



Evaluarea și îmNunătățirea calităţii
produselor și serviciilor acoperite de
standard;



StaNilirea condițiilor de interoperaNilitate a sistemelor complexe;



Creșterea eficienței proceselor industriale;



ContriNuția la îmNunătățirea sănătății populației și siguranței;



ContriNuția la protecția
mediului
.


Standardele internaționale IEC facilitează schimNurile comerciale la nivel internațional,
prin înlăturarea Narierelor tehnice, contriNuind astfel la crearea de noi piețe și creștere
economică. Standardele IEC au o importanță vitală, deoarece rep
rezintă esența
Acordului Organizației Mondiale a Comerțului asupra Barierelor Tehnice în Comerț,
unde mai mult de 100 de membri recunosc explicit rolul deosebit de important al
standardelor în îmNunătățirea eficienței și dezvoltarea comerțului internaționa
l.

În același timp, standardele IEC încurajează creșterea calităţii vieții, prin contriNuția la
asigurarea siguranței, sănătății populației și protecția mediului înconjurător.


La data de 27 ianuarie 2012
Institutul Național de Standardizare și
Metrologie

(INSM)

a devenit membru asociat al
Comisiei Electrotehnice Internaţionale (IEC)
,
conform deciziei Consiliului IEC nr. 01 din 2012 privind avizarea pozitivă a documentului
41


C/1714/DV
Formularul de aplicare al comitetului tehnic național al RepuNli
cii Moldova
pentru oNținerea statutului de memNru asociat al IEC.


În prezent, atriNuțiile memNrului asociat al IEC sînt exercitate de către
Institut
ul Național
de Standardizare.


Uniunea I
nternațională a

Telecomunicații
lor

(
ITU
)


ITU reprezintă agenția
Națiunilor Unite specializată în tehnologia informației și
comunicațiilor.

Ia data de 17 mai 1865 a fost semnată prima Convenție Internațională a Telegrafiei, de
către 20 de memNri fondatori. Astfel
,

a fost înființată Uniunea Internațională a
Telegrafiei (ITU), pentru a facilita amendamentele ulterioare la acest acord. La
momentul actual, ITU are în calitate de memNri 193 de state și peste 700 de companii
private.


Printre oNiectivele ITU se numără și

elaNorarea standardelor ITU (numite recomandări),
care
sînt

fundamentale pentru operarea corectă a rețelelor tehnologiei informației și
comunicațiilor atît la nivel național, cît și la nivel mondial.

Activitățile de standardizare ale ITU, care au contriN
uit la dezvoltarea noilor tehnologi
i


precum telefonia moNilă și i
nternetul


sînt

acum utilizate pentru definirea
infrastructurilor gloNale de informație și pentru designul sistemelor multimedia.


ITU este unică în cadrul organizațiilor internaționale,
prin faptul că a fost fondată pe
principiul cooperării între guverne și sectorul privat. Cu memNri care reprezintă factori
de decizie în domeniul telecomunicaţiilor, operatori de rețele, producători de
echipamente, de hardware și software și instituții de
finanțare, activitățile, politicile și
direcția strategică a ITU
sînt

determinate și modelate după industria pe care o
deservește.


Obiectivele

declarate
de ITU sî
nt:



De a menține și extinde cooperarea internațională între toate statele memNre
pentru îmN
unătățirea și utilizarea rațională a telecomunicaţiilor de toate tipurile.



De a promova și spori participarea entităților și organizațiilor în activitățile Uniunii,
pentru a promova cooperarea și parteneriatul între ei și statele memNre, în
scopul îndepli
nirii obiectivelor globale incluse pe agenda ITU.



De a promova și oferi asistență tehnică țărilor în curs de dezvoltare în domeniul
telecomunicaţiilor și de a promova, de asemenea, moNilizarea resurselor
materiale, umane și financiare pentru creșterea acc
esului la servicii de
telecomunicaţii în aceste ţări.



De a promova dezvoltarea facilităț
ilor tehnice și de operare, pentru

a crește
eficiența serviciilor de telecomunicaţii, sporindu
-
le utilitatea și disponiNilitatea
pentru public
ul larg
.



De a promova
extinderea Neneficiilor noilor tehnologii în telecomunicaţi
i
.



De a promova utilizarea serviciilor de telecomunicaţii pentru a facilita relațiile de
pace.



De a armoniza acțiunile statelor memNre și de a promova cooperarea fructuoasă
ș
i constructivă într
e statele membre.



De a promova, la nivel internațional, adoptarea unei aNordări mai largi a
proNlematicii telecomunicaţiilor în economia informației gloNale, prin cooperarea
cu alte organizații interguvernamentale și alte organizații nonguvernamentale.


42


Activitatea de standardizare este îndeplinită de către 13 grupuri de studiu, în

cadrul
cărora reprezentanți ai ITU

elaNorează recomandări pentru domeniile variate ale
telecomunicaţiilor internaționale. Ariile de prioritate includ:



Interrelaționarea IP și
problematici asociate;



Rețelele și moNilitatea;



Tehnologiile de acces la rețele (xDSI);



Tehnologii optice pentru rețele;



Tarife și contaNilitate;



Servicii și sisteme multimedia.


Activitatea ITU a

asigurat Naza esențială, care a facilitat creșterea industriei
telecomunicațiilor pînă la valoarea gloNală de 1 trilion USD. În prezent, mai mult de

2 700 de recomandări (standarde)
sînt

operaționale. Recomandările
sînt

standarde care
definesc modul în care rețelele de telecomunicaţii activează. Recomandările ITU
-
T nu
sînt

oNligatorii fiind în general urmate datorită calităţii lor ridicate și a garanției de
interconectivitate a rețelelor.


P
rin intermediul Ministerului Tehnologiei Info
rmației și Comunicațiilor, RepuNlica
Moldova este membru ITU din 1992.


43


3.3.1
Acordul de la Viena asupra cooperării tehnice dintre CEN și ISO


În ianuarie 1989
,

Consiliul Administrativ al CEN a aproNat încheierea unui acord asupra
schimNului de informații
tehnice între ISO și CEN (Acordul de la IisaNona), în urma
rezoluției Consiliului ISO nr. 11/1987.

Ulterior, un acord asupra cooperării tehnice între ISO și CEN a fost aproNat de către
ISO și Adunarea Generală CEN prin rezoluția
nr.
3/1990. Prin urmare Ac
ordul de la
Viena a fost puNlicat în iunie 1991.


Acordul recunoaște prevalența standardelor internaționale, dar și nevoile specifice (ale
pieţei unice, de exemplu) care pot solicita elaNorarea de standarde pentru care nu a fost
exprimată o solicitare la
nivel internațional.


Ca urmare, acordul staNilește două moduri esențiale de dezvoltare a cooperării în
elaNorarea standardelor: unul suN conducerea ISO și altul suN conducerea CEN, în care
documentele elaNorate de către o organizație
sînt

notificate pent
ru aproNare simultană
de către cealaltă.

Beneficiile anticipate din existența acestui acord includ:



sp
orirea transparenței activității CEN pentru memNrii ISO și posiNilitatea acestora
de a influența standardele CEN;



e
vitarea duplicării activității și str
ucturilor, astfel facilitînd concentrarea expertizei
pentru Neneficiul standardizării internaționale;



c
reșterea vitezei de elaNorare, disponiNilitate și întreținere a standardelor prin
nevoia de a staNili un consens o singură dată.


Principii de Nază:




Realizarea

schimNului de informaţii la nivelul secretariatelor centrale cu privire la
programele de lucru, rezoluţii pertinente, propuneri de teme noi, toate făcute în
perioadele de început a

lucrărilor;



Cooperarea în elaNorarea standardelor prin corespond
enţă sau prin
reprezentarea reciprocă în reuniuni cu cel mult doi oNservatori;



Cooperare prin transferarea lucrărilor de la CEN la ISO;



Adoptarea standardelor internaţionale existente ca standarde europene;



Aprobarea prin vot paralel a standardelor
;



Respec
tarea oNservaţiilor comitetelor tehnice


memNre ISO, făcute asupra
proiectelor standardelor europene;



Supravegherea Nunei funcţionări a acordului prin reuniuni comune de coordonare
şi crearea unei structuri mixte de lucru la nivelul Nirourilor tehnice, pr
ecum şi
elaborarea unor ghiduri de lucru comune.



44


3.3.2
Acordul

de la Dresda între IEC și CENEIEC


CENEIEC și IEC operează la nivele diferite, dar este

evident impactul pe care
activitățile desfășurate de o organizație îl au asupra celeilalte, din moment ce reprezintă
cele mai importante organisme de standardizare în domeniul electrotehnic.

Cooperarea între CENEIEC și IEC este descrisă în Acordul de la

Dresda, care a fost
aproNat și semnat de către amNii parteneri în orașul german, în septemNrie 1996.


Acest acord are ca scop:



pu
Nlicarea și adoptarea comună a standardelor internaționale;



a
sigurarea utilizării raționale a resurselor disponiNile;



a
ccelerarea elaNorării standardelor, ca răspuns la solicitările pieţei.


Activitatea CENEIEC se desfășoară în paralel cu consultarea IEC. IEC treNuie să
recomande, în termen de cel mult 6 luni, dacă activitatea poate fi inclusă în programul
de lucru actua
l cu o dată limită indicată de CENEIEC.

Dacă propunerea este acceptată de IEC, activitatea urmează a fi promovată la nivelul
IEC. Prin urmare CENEIEC este informat în permanență de către IEC despre stadiul
activităţii și dificultățile care pot apărea pe
parcurs.

Dacă propunerea este respinsă de către IEC sau planificarea în timp a IEC nu
corespunde cu termenele avute în vedere de CENEIEC, activitatea este continuată
numai la nivelul CENELEC.

Votarea standardelor internaționale
se efectuează
în paralel

de către CENEIEC și IEC.


Dacă voturile
sînt

negative în cadrul IEC, draftul este trimis înapoi către organismul
tehnic relevant și Comitetul Tehnic al CENEIEC decide care vor fi măsurile ce treNuie
luate.


Rezultatul Acordului de la Dresda constă în fap
tul că majoritatea standardelor
CENELEC
sînt

și standarde internaționale, recunoscute prin urmare în afara teritoriului
European, astfel CENEIEC contriNuie la deschiderea către exportatorii noneuropeni,
oferindu
-
le aceleași avantaje ca și producătorilor eu
ropeni.



45


3.4
Standardizarea interstatală


Standardizarea interstatală se efectuează în cadrul Sistemului de standardizare
interstatală, ai cărui memNri
sînt

organismele naţionale de standardizare ale statelor
CSI.


Consiliul Euro
-
Asiatic de Standardizare,

Metrologie și Certificare

(
EASC
)


Sistemul de standardizare interstatală este un sistem de tip regional şi a fost creat
odată cu semnarea „Convenţiei privind promovarea politicii de comun acord în domeniul
standardizării, metrologiei şi certificării‟ la d
ata de 13 martie 1992 de către conducătorii
organismelor naţionale de standardizare ale statelor memNre ale CSI
.


Prin Convenţie
sînt

staNilite rolul, scopurile, principiile şi direcţiile principale de activitate
ale standardizării interstatale. IimNa de lucru este limNa rusă.


EASC este recunoscut de ISO (Rezoluţia Consiliului ISO nr. 26/1996) ca un sistem de
standardizare de tip regio
nal.


Ca organizaţie regională de standardizare EASC colaNorează cu ISO (Acordul între ISO
şi EASC privind schimNul de informaţii tehnice din 21 mai 1999), Comisia Electrotehnică
Internaţională
IEC

(Acord de colaNorare între
IEC

şi EASC din 11 noiemNrie 1998),
Comitetul European de Standardizare (CEN) (Acordul de colaNorare între EASC şi CEN
din anul 1999) şi alte organizaţii internaţionale şi regionale de standardizare, metrologie
şi certificare.


Structura şi modul de activitat
e a Sistemului de standardizare interstatală


EASC


Consiliul Euroasiatic de Standardizare, Metrologie şi Certificare, constituit din
conducătorii organismelor naţionale de standardizare, efectu
ea
ză coordonarea activităţii
de standardizare interstatală, adoptă decizii în promovarea politicii în domeniul
standardizării, metrologiei şi certificării.
De asemenea,
Activează prin şedinţe care se
convoacă o dată în şase luni
,

prin rotaţie
,

consecutiv
,

la

fiecare dintre Organismele
Naţionale memNre.


Biroul de standarde


organul de lucru cu activitate permanentă a EASC, cu sediul în
Minsk,
Republica Belarus
este preocupat în pregătirea calitativă a documentelor în
activitatea EASC şi difuzarea lor în term
enii staNiliţi, efectuează controlul îndeplinirii
deciziilor adoptate de EASC .


Comisiile tehnico
-
ştiinţifice ale EASC


organe de lucru ştiinţifice ale EASC
.
E
xistă cîte
o comisie în fiecare domeniu al EASC

care
lucrează prin şedinţe convocate o dată în
6
luni


cu două luni înainte de şedinţele EASC
. Acestea
formează proiectele deciziilor
pentru proNlemele care vor fi discutate la şedinţa curentă a EASC.


Comitetele tehnice interstatale de standardizare
sînt

organele de lucru ale EASC
create

pentru elab
orarea standardelor interstatale. Membri ai comitetelor tehnice interstatale
de standardizare
sînt

organismele naţionale de standardizare ale statelor memNre ale
CSI.
Sînt

preocupate de elaNorarea standardelor, participă la elaNorarea programului de
standa
rdizare interstatală, efectuează armonizarea standardelor interstatale cu
standardele internaţionale şi directivele europene.


46


Părţile pro
movează

o politică de comun acord în domeniul standardizării, metrologiei şi
certificării în următoarele direcţii:


-

adoptarea regulilor comune de efectuare a lucrărilor cu interes interstatal de
standardizare, metrologie şi certificare;

-

staNilirea cerinţelor oNligatorii unice pentru produse şi servicii, care ar fi capaNile să
asigure securitatea vieţii şi sănătăţii om
ului, protecţia mediului înconjurător,
compatiNilitatea şi interschimNaNilitatea, la fel şi a metodelor unice de încercări;

-

standardizarea cerinţelor tehnice generale, care reprezintă interes interstatal;

-

organizarea şi gestionarea clasificatoarelor de

informaţie tehnico
-
economică şi
sistemelor de codificare;

-

staNilirea unităţilor de mărimi fizice, admise pentru aplicarea în statele
-
membre ale
convenţiei;

-

formarea, păstrarea şi gestionarea fondului de standarde interstatale, internaţionale şi
naţion
ale ale altor state şi asigurarea statelor
-
memNre ale convenţiei cu aceste
standarde, gestionarea şi păstrarea standardelor ramurale în vigoare pentru grupele de
produse cele mai importante, care reprezintă interes interstatal;

-

editarea, reeditarea, tira
jarea şi difuzarea standardelor interstatale, internaţionale,
regionale şi a altor documente normative de standardizare, metrologie şi certificare,
care reprezintă interes interstatal.


În RepuNlica Moldova Acordul cu privire la promovarea unei politici co
ordonate în
domeniul standardizării, metrologiei şi certificării, semnat la Moscova la 13 martie 1992
a fost ratificat prin Hotărîrea Guvernului RepuNlicii Moldova nr.1356
-
XIII din 22
octombrie 1997.


Începînd cu anul 1992


anul constituirii EASC, în Repu
Nlica Moldova au fost aplicate în
calitate de standarde naţionale circa 2648 de standarde interstatale (din ele numai 4
standarde au fost elaNorate de către RepuNlica Moldova).

80 % din standardele GOST nou elaborate
sînt

armonizate sau identice (reprezint
ă
traducerea autentică a standardelor ISO) cu standardele ISO sau CEI.


Fiind memNru EASC, Organismul Naţio
nal de Standardizare

din Republica Moldova

primeşte
:

-

standardele
interstatale

nou elaNorate şi aproNate de către ţările memNre EASC;

-

naţionale de standardizare;

-

cataloagele standardelor naţionale.


În conformitate cu regulile EASC
,

modul de aplicare a standardelor interstatale în
statele memNre ale EASC se staNileşte de către organismul naţional de standardizare a
fiecărui stat.


Pe t
eritoriul Republicii Moldova
,

standardele interstatale se pun în vigoare prin emiterea
Hotărîrii organismului naţional de standardizare, în care se fixează data aproNării
standardului în calitate de standard naţional al RepuNlicii Moldova, informaţii despr
e
aNrogarea standardelor naţionale contradictorii standardelor nou aproNate, alte
informaţii după caz.


Ţările memNre EASC acordă reciproc asistenţă metodologică în proNlemele ce ţin de
domeniul standardizării.


47


În Naza acordurilor Nilaterale în domeniul s
tandardizării cu ţările memNre EASC, la
solicitarea agenţilor economici ai RepuNlicii Moldova, standardele naţionale a ţărilor
memNre EASC se adoptă în calitate de standarde moldovene.



IRSA (Asociaţia Interregională de Standardizare)


În rezultatul studi
ului şi discuţiilor din cadrul seminarului internaţional, care a avut loc la
9
-
11 septembrie 1991 la Ankara,
Turcia,
cu participarea reprezentanţilor a 10 organizaţii
de standardizare,
inclusiv Republica Moldova,
a fost luată hotăr
îr
ea de a crea o
asociaţi
e între aceste organizaţii. Ia 11 septemNrie
,

a fost semnat protocolul de formare
a IRSA. Republica Moldova fiind unul dintre membrii fondatori.


Printre oNiectivele IRSA se numără
:



cooperarea în domeniul standardizării și domeniilor conexe între memNrii IRSA
pentru facilitarea comerțului și pentru dezvoltarea cooperării în domeniul științific,
tehnic și economic;



cooperarea în scopul staNilirii principalelor direcții în proNlemele a
plicării
standardelor ISO, IEC, CEN și CENEIEC, cu referire la protecția sănătății
oamenilor, securitatea produselor, siguranța mediului înconjurător, asigurarea
drepturilo
r consumatorilor etc.;




cooperarea în domeniul instruirilor.






48


CAPITOLUL IV BENEFICIILE
ŞI IMPORTANŢA STANDARDEIOR ŞI ACTIVITaŢII
DE STANDARDIZARE


4.1 Beneficiile standardelor


Standardele

aduc Neneficii tehnologice, economice și sociale.

Ele contribuie

la
armonizarea specificațiilor tehnice ale produselor și servici
ilor care fac industria mai
e
ficientă și elimină Narierele î
n calea comerțului internațional.
Utilizarea standardelor

în
industrie
conferă încredere consumatorilor că produsele
sînt

sigure, eficiente și
inofens
ive pentru mediul înconjurător.
Standardele
,
de asemenea,

sînt

utilizate

în
industrie ca şi referinţă indiscutaNilă
,

ceea
ce simplifică şi clarifică relaţiile comerciale
dintre partenerii economici.


Pentru mediul de afaceri


Standardele
sînt

instrumente strategice și linii directoare care ajută comp
aniile să
aNordeze unele dintre cele mai solicitante provocări ale afacerilor moderne. Astfel,
acestea asigură că operațiunile d
e afaceri
sînt

cît mai eficient
e

posibil,
contribuie la
creşterea

produ
ctivităţii

și ajută companiile să aiNă acces la noi piețe
.


Beneficiile includ:


Performanță îmNunătățită, calitate și fiaNilitate


Standardele oferă linii d
irectoare și instrucțiuni clare care, dacă
sînt

aplicate în mod
corect, ar treNui să asigure că un produs sau serviciu va satisface o serie de criterii
specifice de calitate, ce corespund cerințelor clienților.


Prin implementarea unor standarde

relevante, companiile pot

atinge niveluri mai bune
de per
formanță și fiaNilitate. A
cest lucru le va ajuta să atragă și să mențină

clienții
pentru produsele ș
i serviciile lor
, făcînd astfel afacerea mai competitivă și de succes.


Sănătate și siguranță mai Nună a angajaților și consumatorilor


Standardele

ajută
î
n
treprinderile


protejeze

sănătatea și siguranța angajaților și
clienților

lor
, precum și cea a puNlicului larg și
nu în ultimul rînd, mediul

natural.


În procesul de elaN
orare a standardelor europene
sînt

luate în considerare toate regulile
de să
nătate ș
i de siguranță
, precum și comentariile din partea organizațiilor specializate
în sănătatea și securitatea la locul de muncă, protecția consumatorului și aspectele de
mediu.


Prin aplicarea corec
tă a unor standarde relevante
,

întreprinderile îşi

pot

îndeplini
responsaNilitățile față de ang
ajații și clienții lor
, precum și oNligațiile legale.


CompatiNilitate între diferite produse și componente


Standardele
sînt

un mijloc util de asigurare a faptului că d
iferite produse și componente
sînt

compatibile

și vor funcționa în mod corespunzător atunci cî
nd
sînt

conectate
împreună. Acest oNiectiv


cunoscut și suN numele de interoperaNilitate


este vital
pentru numeroase industrii.


49


Prin acordarea unei atenții minuțioase standardelor,
întreprinderile pot să
se asigure


toate produsele și
serviciile pe care le furnizează

sînt

compatiNile și că

vor fi capaNile să
concureze cu produse și servicii oferite de alte companii și organizații.


Transparență în comunicarea cu furnizorii și clienții


Standardele oferă
caracteristici precise și acceptate pe scară largă ale componentelor,
produselor și serviciilor. Ele cre
e
ază posiNilitatea împărtășirii unei înțeleg
eri generale a
cerințelor concrete

care treNuie să fie îndeplinite, pentru fiecare verigă din lanțul de
apro
vizionare.


Prin includerea unor referințe la anumite standarde în cataloage de produse, cereri de
ofertă, contracte de furnizare de Nunuri și acorduri de cumpărare,
întreprinderile pot

insista ca furnizorii să respecte aceste
cerințe

și, de asemenea, pot
să se asigure


produsele și/
sau
serv
iciile pe care le furnizează

vor corespunde așteptărilor clienților.


Acces la clienții din toată Europa și din întreaga lume


Prin utilizarea stan
dardelor europene, orice întreprindere

poate profita din plin de piața
unică și poate avea un acces de pînă la 600 de milioane de potențiali consumatori din
toată

Europ
a.

Standardele europene publ
icate de către CEN și CENEIEC
sînt

recunoscute și
acceptate în 33 de țări, prin urmare, atunci cînd
acestea
sînt

aplicate de către
întreprindere
,
aceasta va
avea posibilitatea
să vîndă

produsele și/sau serviciile sale
în
toate aceste țări.


Mai mult decît atît, o serie de standarde CEN și CENEIEC
sînt

identice cu (sau pe
Naza) standardele internaționale puNlicate de

ISO și IEC, facilitînd astfel posiNilitatea de
a face
afaceri cu clienți

și/sau furnizori din afara Europei.


Niveluri mai ridicate de încredere și satisfacție a clienților


Cîștigarea încrederii clienților și mențin
erea nivelului de satisfacție
sînt

cru
ciale pentru
succesul afacerii. Standarde
le
contribuie la atingerea acestor

obiective, deoar
ece ele

dau posiNilitatea să

fie menținut

un nivel ridicat de calitate de
-
a lungul lanțului de
aprovizionare și a procesului de producție

sau atunci cînd
sînt

furni
zate

servicii
le
.


Atunci cî
nd clienții
sînt

siguri de aptitudinea

unei companii

de a furniza produse sau
servicii de înaltă calitate într
-
un mod eficient și consecvent, ei vor fi dispuși să continue
să cumpere produsele

acesteia şi
să folosească

serviciile

ei
.


Costuri reduse, mai puține deșeuri și eficiență mai Nună


Standardele încurajează concurența prin faptul că facilitează alegerea clienților între
diferiți furnizori care oferă produse sau servicii echivalente. Cumpărătorii au posiNilitatea
de a

alege între produse sau servicii care respectă același standard, comparînd doar
diferențele în termeni de calitate, preț

ș
i alte criterii.


Standardele contriNuie, de asemenea, la reducerea deșeurilor și îmNunătățirea
eficienței. De exemplu, standardele e
uropene, care integrează principiile "Ecodesign"
sînt

instrumente valoroase pentru reducerea

consumului de energie, ajutî
nd astfel
consumatorii să economisească Nani.

50



Conformitate cu legislația relevantă (inclusiv directivele UE)


Standardele pot ajuta co
mpaniile și alte organizații să se asigure că produsele și
serviciile lor îndeplinesc cerințele legislației relevante.


Unele standarde europene (numite

standarde armonizate

) oferă posiNilitatea
companiilor să se asigure că produsele,

serviciile sau proc
esele lor
sînt

în conformitate
cu anumite cerințe ale directivelor și/sau regulamentelor UE. Se consideră că cei care
aplică aceste standarde Neneficiază de o

prezumție de conformitate


cu cerințele legale
relevante.


Acces la cele mai recente cunoștințe
ș
i soluții moderne


Standardele europene ș
i internaționale
sînt

elaNorate de către experți din diferite țări
,

care împărtășesc cunoștințele și experiența lor într
-
un anu
mit domeniu. Aceste
standarde
sînt
, de asemenea, revizuite în mod regulat pentru a se
asigura că ele țin
cont de cele mai recente evoluții științifice, tehnologice, de reglementare și de piață.


Prin referire la versiunile curente ale standardelor relev
ante, companiile pot

beneficia de
accesul la cele mai Nune cunoștințe și soluții moderne
disponibile.


Percepție pozitivă și reputația afacerii dvs.


Alături de Neneficiile directe oNținute în urma utilizării standardelor, pot exista, de
asemenea,

și Neneficii indirecte, care
sînt

la fel de importante pentru succesul pe
term
en lung a
l

afacerii
.


Standardele
sînt

o modalitate de a arăta lumii faptul că
şi
compania este

devotat
ă

perfecțiunii


atît în ceea ce privește calitatea produselor și/
sau serviciilor



cît și
privind
sănătatea, siguranța, procesele de management și aspectele de mediu etc.


Companiile

și organizațiile care folosesc

corect

Neneficiile reale oNținute în urma
aplicării standardelor au d
e cîștigat prin modul în care
sînt

percepute de către clienții lor,
părțile interesate, precum și comunitatea mai largă (autorități puNlice, mas
s
-
media,
societatea civilă etc.).


Pentru autorităţi puNlice




Promovarea respectării

intereselor şi necesităţilor ţării în cadrul activităţii oficiale
de standardizare

prin

c
ooperarea dintre organismu
l naţional de standardizare şi
autorităţi;



A
sigura
rea
faptului

că produsele, procesele, noile tehnologii şi servicii reprezintă
intere
sele tuturor părţilor implicate;



Promovarea colaNorării

între autorităţi, mediul de afaceri şi societate.


Pentru organizaţiile
puNlice şi
comerciale




S
usţinerea inovaţiei şi
sporirea productivităţii;



Promovarea competitivităţii şi sporirea profitului
;

51




P
ermit
erea

companiilor să atragă consumatori şi să
-
şi demonstreze întîietatea pe
piaţă;



Producerea Nunurilor şi serviciilor în conformitate cu standardele sporeşte
compatibilitat
ea cu Nunurile şi serviciile produse şi oferite de alte compan
ii, astfel
mărind numărul potenţial de vînzări.


Pentru specialişti în evaluarea conformităţii




Oferirea unor

instrumente de apreciere şi evaluare a conformităţii produselor;



Oferirea unor

metod
e de încercări validate.


Pentru instituţiile de învăţămînt



A
sigură calitatea învăţămîntului prin evaluarea unei instituţii de învăţămînt, a
programelor sau unităţilor acesteia, prin compararea calităţii între diferite instituţii
de învăţămînt din acelaşi
domeniu şi prin garantarea îndeplinirii anumitor
standard
e

de calitate.


Pentru societate


Există peste
27

0
00 de standarde care cuprind aproape toate aspectele vieții de zi cu zi.


Atunci cînd produsele și serviciile
sînt

în conformitate cu standardele
,

consumatorii pot
avea încredere că ele
sînt

sigure, fiaNile și de Nună calitate. De exemplu, standardele
privind siguranța rutieră, siguranța jucăriilor și siguranţa recipientelor medicale
sînt

doar
cîteva care participă la crearea unei societăţi sigure.


Standardele ce ţin de aer, apă și sol contriNuie la eforturile de a conserva mediul și
sănătatea cetățenilor.


Pentru consumatori




P
r
otejarea intereselor lor şi

garantarea faptului că produsele şi serviciile pe care
le achiziţionează
sînt

de încredere;



Fa
cilitarea satisfacerii

necesităţilor şi aşteptărilor pe care le au consumatorii de la
un produs sau serviciu.



Garantarea securităţii
produselor şi serviciilor;



Oferirea calităţii şi încrederii sporite

a produselor;



ONţinerea unei compatiNilităţi
operaţionale

între produse;



Sporirea posiNilităţii

de acces şi alegere a Nunurilor şi serviciilor;



Reducerea c
osturi
lor
, fără afectarea raportului calitate
-
preţ;



Informarea îmNunătăţită privind produsele sau serviciile disponiNile.


Pentru guvern

şi autorităţi de reglementare


Standardele
se Nazează pe expertiza și experiența internațională și
sînt
, prin urmare, o
resursă vitală pentru guverne, atu
nci cînd acestea
sînt

în proces

de elaborare a unor
legi.


Guvernele naț
ionale
şi autorităţile de reglementare
pot anexa

standardele

ca referinţă în
reglementările tehnice
. Acest lucru
favorizează

apariţia unei serii

de beneficii
, deoarece
rolul standardelor este de a contriNui la dezvoltarea gloNală prin
:

52





Susţinerea aspectelor tehn
ice ale politicilor sociale şi de mediu;



Oferirea aceluiaşi nivel de pr
otecţie a consumatorului, indif
erent dacă se aplică
într
-
o ţară dezvoltată sau în curs de dezvoltare;



Permite
rea furnizării şi utilizării produselor,

pe diferite pieţe, facilitînd respe
ctarea
reglementărilor şi crescînd oportunităţile accesului pe piaţă pentru întreprinzătorii
mici

şi mijlocii
;



Reflectarea nivelului actual al tehnicii şi servirea drept instrument de răspîndire a
noilor tehnologii şi a practicilor inovatoare;



Utilizarea l
or ca Nază pentru reglementările tehnice naţionale fără a introduce
Nariere tehnice în calea comerţului;



Utilizarea lor pentru evaluarea conformităţii în scopul creşterii încrederii în
produse, sisteme, procese, servicii sau personal
.


P
rin integrarea unui

standard

în reglementările naționale, guvernele pot Neneficia de
avizul experților, fără a fi nevoie să apeleze la servici
ile lor direct, căci
standardele
sînt

elaNorate de către experți.

De asemenea, p
rin integrarea standardelor

în reglementările naționa
le, guvernele ajută
la asigurarea faptului că cerințele de import și export
sînt

aceleași în întreaga lume,
facilitînd, prin urmare, circulația Nunurilor, serviciilor și tehnologiilor de la țară la țară.


Standardele influenţează toate domeniile coexistent
e: tehnologii, politici, măsuri, cerinţe
şi oportunităţi de atenuare, sectoare ce prevăd aprovizionarea cu energie, transporturi,
construcţii, industrie, agricultură, deşeuri etc., şi se util
izează, în special, în contextu
l
contractelor publice s
au în cadr
ul comerţului internaţ
ional, de către oamenii de afaceri
,

în calitate de referinţă indiscutaNilă, ce simplifică şi clarifică relaţiile comerciale dintre
partenerii economici.


Standardele oferă industriei, factorilor de decizie
politică şi utilizatorilor u
n si
stem unic,
comun şi complet de ins
trumente necesare pentru a lucra

împreună şi a înfrunta orice
Narieră. Ele conţin soluţii practice, care au potenţialul de a face parte d
in orice acord
european/internaţ
ional, oferind guvernelor şi industriei din între
aga lume cele mai bune
modele posiNile la care se poate face referire în orice decizie politică sau în oricare
lucrare viitoare din diferite domenii de activitate
.


Astfel, standardele reprezintă adoptarea acelor soluţii care, în condiţii de producţie în
d
omeniul economic, armonizează cerinţele Neneficiarilor cu posiNilităţile producătorilor
şi promovează raţionalizarea şi asigurarea calităţii nu numai în sect
orul economic, dar şi
în cel teh
n
ic, ştiinţific şi administrativ
, servind la creşterea securităţii
oamenilor şi
oNiectelor şi realizînd, în acest mod, avantaj
ele tehnico
-
economice la nivel

optim.




53



4.2 Necesitatea
şi importanţa
implicării în activitatea de standardizare


Motivaţia economică
:
Standardizarea este

recunoscută astăzi ca fiind disciplina
esenţială pentru toţi agenţii economici, care treNuie să depună eforturi pentru
cunoaşterea motivaţiilor şi a implicaţiilor acesteia. Acum 20 de ani
,

standardizarea era
un domeniu rezervat doar cîtorva specialişti. A
stăzi, companiile au preluat
standardizarea ca un element tehnic şi comercial major. Ele conştientizează faptul că
treNuie să joace un rol activ în acest domeniu sau să fie gata să accepte standardizarea
care se desfăşoară fără contriNuţia lor sau fără lua
rea în considerare a intereselor lor.


Agenţii economici pot utiliza standardul în calitate de:




factor de raţionalizare a producţiei
: standardul face posiNilă stăpînirea
caracteristicilor tehnice, pentru a satisface clientul, pentru a valida metodele de

faNricaţie, pentru

creşterea productivităţii, oferind u
n sentiment de securitate
operatorilor şi instalatorilor;




factor de clarificare a tranzacţiilor
: în faţa unei oferte supraaglomerate de
produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de d
iferite, existenţa
sistemelor de referinţă facilitează o mai Nună evaluare a ofertelor şi reducerea
incertitudinilor, ajută la definirea necesităţilor, optimizează relaţiile cu furnizorii,
elimină necesitatea unor încercări suplimentare;




factor de inovare

şi dezvoltare a produselor
: participarea la activitatea de
standardizare favorizează anticiparea şi prin aceasta asigură progresul simultan
al produselor. Standardele au un rol favoraNil în inovare datorită transferului de
cunoştinţe;




factor de transfer
al noilor tehnologii
: standardizarea facilitează şi accelerează
transferul de tehnologie în domeniile care
sînt

esenţiale atît pentru companii, cît
şi pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare, Niotehnologie,
produse electronice, fabricar
ea integratelor pentru computere


CIM etc.)
;




factor pentru selectarea strategică a companiilor
: participarea la standardizare
înseamnă introducerea soluţiilor adaptate la competenţa unei companii şi
echiparea acelei companii pentru a putea concura într
-
u
n mediu economic
competitiv. A
cea
sta înseamnă să acţionezi în spiritul standardizării, nu să suporţi
costurile.


Motivarea implicării în serviciul puNlic
: În mod normal, fiecare agenţie
guvernamentală
treNuie să fie activă

în domeniul standardizării, pentr
u că fiecare în
parte are oNligaţia de a acţiona în interesul puNlic. În cadrul procesului de elaNorare a
standardelor, reprezentanţii guvernului servesc adesea ca şi purtători de cuvînt sau ca
putere de vot a consumatorului.


Motivaţia individuală
: Partic
iparea la un comitet de standardizare asigură o posiNilitate
majoră pentru o dezvoltare profesională individual
ă
. Participanţii devin mai eficienţi în
domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, puterea lor de înţelegere este mult mai mare
şi aceste aspec
t
e

conduc adesea la o mai mare recunoaştere d
in partea celor cu care
colaNorează
.


54


Motivaţia confirmării rezultatelor prin munca în echipă
:

este mult mai uşor să ajungi
la nişte soluţii atunci cînd cunoştinţele şi
experienţa practică a mai multor perso
an
e
se
împletesc

pentru a rezolva o proNlemă.

E
xact a
cea
sta se întîmplă în procesul
standardizării


memNrii comitetelor îşi împărtăşesc experienţa colectivă pentru a
produce documente de valoare şi, în acelaşi timp, prin

participarea lor, elimină
posibilitate
a elaNorării standa
rdelor care ar putea servi doar

unor interese restrînse.


Standardele oferă un mod de a comunica, o limNă internaţională care asigură
consistenţa şi compatiNilitatea produsului, o mai mare competiţie, promovarea
tehnologiei şi Nunăstare
a puNlică de
-
a lungul graniţelor internaţionale. Sistemul de
elaNorare a standardelor naţionale europene şi internaţionale este un suNiect major
care este important de a fi cunoscut şi stăpînit de toată lumea, de la cei care deţin
afaceri foarte mici pînă
la firmele foarte mari, de la ingineri pînă la oficialii
guvernamentali
,

pentru a se putea face faţă exigenţelor standardelor.


Standardele facilitează comerţul în cadrul societăţii industrializate. ANsenţa lor ar
complica foarte mult sarcina beneficiarulu
i în menţinerea nevoilor sale şi ar creşte
efortul producătorului pentru îndeplinirea lor
.
































55


DEFINI
ŢII DIN DOMENIUI STANDARDIZaRII


Standardizare

Activitate prin care sî
nt stabilite, pentru problem reale
sau potenţiale, prevede
ri destinate unei utilizări com
une
şi repetate, urmărind oNţinerea unui grad optim de
ordine într
-
un context dat


Standardizare internaţională

Standardizare la care pot lua parte organismele
interesate din toate ţările


Standardizare regională

Standardizare la care pot lua parte organismele
interesate dintr
-
o singură zonă geografică, politică sau
economică a lumii


Standardizare naţională

Standardizare care se desfăşoară la nivelul unei
anumite ţări


Standardizare teritorială

Standardizare
care se desfăşoară la nivelul unei
diviziuni teritoriale a unei ţări

(În cadrul unei ţări sau unei diviziuni teritoriale,
standardizarea se poate face, de asemenea, într
-
o
ramură sau într
-
un sector de activitate (de exemplu,
minister), la nivel local, la n
ivelul asociaţiilor şi al
întreprinderilor din industrie precum şi individual în
uzine, ateliere şi Nirouri.)


Document normativ

Document care specific reguli, linii directoare sau
caracteristici pentru activităţi sau rezultatele acestora


Standard

Document, staNilit prin consens şi aproNat de un
organism recunoscut, care furnizează, pentru utilizări
com
une şi repetate, reguli, linii directoare sau
caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, în
scopul oNţinerii unui grad optim de ordine înt
r
-
un
context dat


Standard internaţional

Standard care este adoptat de către o organizaţie
internaţională cu activitate de standardizare şi care este
pus la dispoziţia puNlicului


Standard regional

Standard care este adoptat de către o organizaţie
regio
nal
ă

cu activitate de standardizare şi care este pus
la dispoziţia puNlicului


Standard naţional

Standard care este adoptat de către
un organism
naţional

de standardizare şi care este pus la dispoziţia
publicului


Standard teritorial

Standard care este a
doptat
la nivelul unei diviziuni
teritoriale a unei ţări

şi care este pus la dispoziţia
publicului

Standarde armonizate

Standard care au acelaşi suNiect, aproNate de diferite
56


organisme cu activitate de standardizare, care asigură
interschimbabilitatea
produselor, proceselor şi serviciilor
sau înţelegerea mutual
ă

a rezultatelor încercărilor sau a
informaţiilor furnizate de aceste
standarde


Standarde unificate

Standarde armonizate, identice în ceea ce priveşte
fondul şi forma de prezentare


Prestandard


Document care este adoptat în mod provizoriu de către
un organism cu activitate de standardizare şi care este
pus la dispoziţia puNlicului în scopul de a Neneficia de
experienţa oNţinută prin aplicarea sa pentru elaNorarea
unui standard


Specificaţie
tehnică

Document care

prescrie condiţiile tehnice pe care
trebuie
să le îndeplinească un produs,
proces

sau
serviciu


Cod de Nună practică

Document care
recomandă practice sau proceduri

pentru proiectarea, faNricarea, instalarea, întreţinerea
sau utilizar
ea echipamentelor, structurilor sau
produselor

(Un cod de Nună practică poate fi un standard, o parte
dintr
-
un standard sau un document independent de un
standard)


Reglementare

Do
cument care conţine reguli cu c
aracter oNligatoriu şi
care este adoptat de

către o autoritate


Reglementare tehnică

Reglementare care prevede condiţii tehnice, fie în mod
direct, fie prin referire la un standard, la o specificaţie
tehnică sau la un cod de Nună practică sau care preia
integral conţinutul acestora


Organism

Uni
tate de drept puNlic sau privat care are sarcini şi
componenţă Nine definite


Organizaţie

Organism care se Nazează pe participarea sau
adeziunea altor organisme sau a unor persoane
particulare şi care are un statut Nine staNilit şi
administraţie proprie


Organism de standardizare

Organism cu activitate de standardizare recunoscut la
nivel

national, regional sau internaţ
ional, care are ca
principală funcţie, în conformitate cu statutul lui,
elaNorarea şi aproNarea sau adoptarea de standard
e

care sînt puse

la dispoziţia puNlicului


Organism
naţ
ional de
standardizare

Organi
sm de standardizare la nivel naţ
ional, care este
împuternicit s
ă devină memNru naţ
ional în organizaţiile
internaţionale şi regionale de standardizare
corespunzătoare

57



Program de
standardizare

Plan de lucru al unui organism cu activitate de
standardizare conţinînd lista de teme care fac oNiectul
lucrărilor sale de standardizare


Proiect de standard

Standard propus, în general disponiNil pentru oNservaţii,
vot sau aprobare


Perioadă de valaNilitate

Perioadă în care un document
normativ

este actual şi
care cuprinde perioada de la data de punere în aplicare,
staNilită de către
organismu
l responsaNil şi pînă la data
de anulare sau înlocuire a acestuia


Examinare

Activitate de verificare a unui document
normativ

în
scopul staNilirii confirmării, modificării sau anulării lui


Amendament

SchimNare, adăugare sau eliminare a unor părţi
specific
e

din conţinutul unui document
normativ

(Amendamentele sînt în mod oNişnui
t prezentate sub
forma unor file separate de documentul normativ)


Revizuire

Introducerea în conţinutul şi prezentarea unui document
normativ, a tuturor modificărilor considerate necesare

(Revizuirea conduce la puNlicarea unei noi ediţii a
documentului n
ormativ)


Retipărire

O nouă tipărire a unui document
normativ
, fără
modificări


Ediţie nouă

O nouă tipărire a unui document
normativ

în care sînt
introdus
e schimNările
ef
ectuate la ediţia anterioară


Referinţă la standarde (în
reglementări)

Referinţă
la unul sau mai multe standard
e

care se
suNstituie enunţării prevederilor detaliate dintr
-
o
reglementare


Referinţă datată

Referinţă la standard prin identificarea unuia sau mai
multor standard
e

specific
e

în aşa fel încît revizuirile
ulterioare ale acestu
ia sau acestor standard
e

să nu fie
aplicaNile decît dacă este modificată reglementarea


Referinţă nedatată

Referinţă la standard prin identificarea unuia sau mai
multor standard
e
, în aşa fel încît revizuirile ulterioare ale
acestuia sau acestor standard
e

să fie aplicaNile fără să
fie necesară modificarea reglementării


Referinţă generală

Referinţă la standard prin indicarea tuturor standardelor
unui organism dat şi/sau într
-
un domeniu dat, fără o
identificare individuală





58


BIBLIOGRAFIE


1.

Legea Republicii Moldova cu privire la standardizare, nr.
590
-
XIII din
22.09.199
5

2.

SM SR EN 45020:2012 Standardizarea şi activităţi conexe. VocaNular
general

3.

CBP 1
-
3:2007 Principiile şi metodologia standardizării. Modul de elaNorare
a standardelor moldove
ne

4.

Sistemul Național de Standardizare. Ghidul utilizatorului de standarde
http://www.standard.md/public/files/ServiciulStandard/com31052012/ghid_
util_sta
nd.pdf

5.

INS în cifre

http://standard.md/public/files/anunt/INS_IN_CIFRE.pdf

6.

Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie. Ediţie specială dedicate
aniversării a 50 de ani.

7.

Ce
este un standard?

http://www.asro.ro/romana/standard/scopstd/scopstd_1_1.html

8.

Broşura CEN „Standards and your Nusiness. How your Nusiness can
Nenefit from standards and participate

in standardization activities‟
http://www.cencenelec.eu/News/Publications/Publications/Standards
-
and
-
your
-
business_2013
-
09.pdf

9.

Economic
benefits of standards

http://www.iso.org/iso/04_economic_benefits_of_standards_report_from_si
ngapore_en.pdf

10.

Benefits of International Standards

http://www.iso.org/iso/home/standards/benefitsofstandards.htm

11.

Standards make your life safer and simpler

https://www.cen.eu/you/
Pages/default.aspx

12.


http://www.etsi.org/about

13.

About CENELEC

http://www.cenelec.eu/aboutcenelec/whoweare/index.html

14.

About ISO

http://www.iso.org/iso/home/about.htm

15.

About the IEC

http://www.iec.ch/about/globalreach/?ref=menu

16.

About ITU

http://www.itu.int/ru/about/Pages/default.aspx


Приложенные файлы

  • pdf 24128041
    Размер файла: 1 MB Загрузок: 0

Добавить комментарий